Prieteni..

Uitasem si parola de cand nu am mai postat..
Dar azi am fost trista toata ziua, pentru ca e duminica, o zi mult prea plictisitoare, banala..
Eram trista pana cand am ramas singura in balcon 10 min, timp in care am realizat ceva important..
Viata e frumoasa oricum, in orice situatie. Si stii de ce? Pentru ca nu conteaza ca cel mai nou parfum aparut, pe care il adori, nu il poti avea oricat ai incerca.. sau pentru ca nu poti obtine ce iti doresti, sau pentru ca treci prin faze aiurea..
Stii ce conteaza cu adevarat? Ca stii ca daca la 3 dimineata simti nevoia sa vorbesti cu cineva, iti poti lua telefonul si ai o agenda plina care cu siguranta nu te'ar injura decat a doua zi.. si chiar daca ai trezi pe cineva si ar adormi la loc, ar lasa telefonul pe noptiera, asa incat tu ai crede ca te asculta, iar in unele momente, nimic nu e mai important..
Uite.. eu.. cred ca am multi prieteni..
De exemplu, CC..nu l'am avzut de ani, dar e prezent in copilaria mea si inca ii aud vocea care imi spunea ca ii fac viata magica! Si inca ii simt prezenta cand ma plimb singura prin locurile prin care alergam si ne jucam impreuna. Pentru ca el era fratele pe care nu il aveam cand eram doar un copil.
Sau o am pe Bianca care tipa si alearga si e mereu vesela si ma ameteste. Si ma injura cand o trezesc, dar tot imi spune sa ma calmez ca rezolvam totul impreuna.
Sau o am pe Ioana, cu care pot sta ore intregi, vorbind, iar subiectele nu se mai termina vreodata. Si tot ea ma injura cand pun poze cu ea pe facebook.. si nu inteleg de ce, pentru ca e foarte frumoasa in fiecare.
Sau mai e Maria.. care ne inveseleste dimineata si care ma ajuta sa inteleg chimie.
Sau Antonia, care e uneori trista, dar ma ia in brate si spune ca se bucura sa iasa cu mine. Si care stiu ca e suparata pe mine uneori, si ma vede drept cea mai imatura persoana, dar care ma accepta asa cum sunt si ma priveste ironic.. dar ce sa faca? sunt prietena ei.. nu poate renunta asa.
Sau mai e Paty. Nu am vazut-o de foarte mult timp, si imi lipseste asa mult..dar e mereu in spatele telefonului si am renuntat sa o rog sa nu imi mai spuna "ai grija" pentr ca am inteles ca e modul ei de a zice "nu intra intr'o alta incurcatura, nu mai face alta prostie". Si raman amintirile de cand dormeam impreuna in cort si ne tineam in brate de teama ca cineva va veni si din dorina de a nu adormi, doar pentru a vedea rasaritul impreuna.
Mai este si Bogdan, tipul pe care nu'l vad niciodata, dar cu a carui prietena trebuie sa vorbesc pentru ca niciodata lucrurile nu merg prea bine..
Sau genul de colegi din generala care ma prezinta prietenelor lor gen "ea e sora mea".
Sau Sh, pe care nu l'am vazut de muuult, dar e totusi prietenul meu cel mai bun..
Sau Andra, pe care o rog sa imi aduca ondulatorul si imi spune ca "ups, sunt in Bucuresti".
Si tipele cu care fac cate un party cu seminte, dar asta e suficient pentru a ne distra si pentru a rade pana la 3 dimineata.
Mai e Teo, cel care ne invata ce e iubirea.. si cu care "fumam" servetele in spate la prefectura.
Si mai sunt multi alti prieteni.. si imi pare rau daca am uitat pe cineva..

In fine, cel mai important lucru e ca il am pe EL.. Si asta imi face viata minunata si completa. Totul e perfect si sper sa ramana asa multa vreme de acum in colo.. Pentru ca altfel.. viata nu cred ca ar avea vre'un sens. Si pentru ca, de iarna trecuta pana acum, mintea mea e plina de amintiri placute, imposibil sa le uiti vreodata..
Va iubesc!

:D

Nu e viata minunata?
Ba da..
Si cand totul pare perfect.. sau cand tot ce e gresit ti se pare a fi perfect..? Nu ti se pare ca viata ar fi perfecta? Sau oamenii din jurul tau?
Nu e mai usor sa iubesti, sa zambesti si sa fii fericit?..

There's never a right time to say good-bye!

Incep prin a'ti spune ca mi'e foarte dor de tine..
Ma plimbam in seara aceasta, privind spre cer, stiind ca esti acolo si probabil ma privesti.
Imi aminteam serile copilariei cand erai cu mine, cand ma ridica atunci cand cadeam, cand ma imratisai daca plangeam, cand te hraneai cu fericirea mea..
Tu ai avut mereu grija de mine si m'ai iubit.. Iar acum, de acolo, din ceruri, stiu ca ma privesti si ca esti mereu prezenta. Si nu m'ai lasat niciodata singura.. Esti in spatele meu cand primesc o alta lovitura si le faci sa para mai usoare. Nu m'ai lasat singura niciun moment.. Mi'ai trimis mereu pe cineva care sa ma iubeasca si sa imi faca viata mai minunata..
Imi pare rau daca te'am dezamagit vreodata.. Dar sa stii ca nu trece nicio zi fara sa ma gandesc la tine, fara sa simt prezenta ta, amintirea.. Tot ce a ramas acum.. Cand deja au trecut doi ani de cand nu mai esti printre noi..
Ani in care m'am gandit la tine, am plans si am ras..
Te iubesc enorm.. Te simt vie.. In mine, in amintirea tuturor..
Te simt prezenta, imi doresc sa te vad, sa ma mai simt o data ca in copilarie.. Sa stiu ca ai grija de mine si ma iubesti.. Sa simt ca eu.. Contez pentru tine, pentru cineva.. Ca fiecare secunda din viata ta se concentreaza in jurul meu..
Cred ca niciodata nu e momentul potrivit sa spui la revedere.. Niciodata nu e prea tarziu sa spui "te iubesc, mi'e dor de tine.."
Niciodata nu e prea tarziu sa recunosti ca e asa de greu fara o persoana..
Atunci cand ai murit, te'am rugat sa fii alaturi de mine asa cum erai in copilarie..
Acum sunt o adolescenta, fericita, dar trista uneori.. Care ti'a fost si iti va fi recunoscatoare intotdeauna.. Sunt o persoana care te'a iubit si te va iubi mereu.. Sunt cine sunt.. Si recunosc.. Mi'e tare greu fara tine si as da orice sa te aduc inpoi, sa ma ajuti sa'mi urmez drumul.. Sa ma iubesti, sa imi spui ca totul va fi bine..
Ma simt singura.. Si viata fara tine e trista.. Imi lipsesti..
Imi lipseste sa stiu ca cineva e mandru de mine... Dar stiu ca tu esti, ca ma sprijini de acolo.. Si intelegi ca de multe ori sunt singura, asteptand doar o vorba buna, liniste.. Pace.. Iubire.. Grija..
Si stiu ca de acolo, de sus, ma privesti si esti manda.. Esti mandra ca am invatat sa ma descurc singura, ca am invatat sa fiu buna, sa iubesc.. Si sa pot ierta..
Cred ca tu stii ce e in sufletul meu.. Pentru ca probabil doar tu ma cunosti cu adevarat..
Nu uita, te iubesc enorm.. Si imi lipsesti foarte mult..
Nu pleca, ramai aproape de mine.. Am nevoie sa iti simt prezenta.. Vino.. Ramai aici..

Te urasc!

Nu credeam ca as putea simti asta vreodata..
De aceea nu iti spun in fata.. scriu intr'un loc unde stiu ca nu vei ajunge vreodata..
Te urasc! mai mult decat am crezut ca voi putea uri vreodata pe cineva! Iti urasc prezenta, chipul, pasii, totul...
Urasc faptul ca faci si vei face mereu parte din viata mea..
Urasc aminirea a ceea ce ai fost tu candva, a ceea ce ai insemnat pentru mine..
Urasc zilele pe care le petreceam acum multi ani impreuna, urasc faptul ca imi este si'mi va fi dor..
Urasc relatia pe care o avem.
Urasc faptul ca distrugi tot ce atingi.
Urasc faptul ca imi distrugi viata.
Urasc faptul ca ma faci sa te mint.
Urasc prezenta ta.
Urasc glumele tale.
Urasc faptul ca ma santajezi.
Te urasc pe tine! Te detest! Pleaca. Nu te mai intoarce..
De ce vrei sa distrugi totul? Lasa macar o amintire placuta in urma.. Dar pleca.. Nu te'ai plictisit sa ma vezi plangand?..
Nu intelegi ca si pe mine ma doare..?

:)

Stii.. sunt unele momente in care iti dai seama ca iti lipseste o persoana..
Iti dai seama ca s'a schimbat si ca nu mai e asa cum o stii tu..
Dar nu poti sterge ce a fost candva.. Nu poti sa te opresti atunci cand te gandesti la cum era mai demult..
Ti'e dor de unele seri petrecute impreuna si de cele mai prostesti lucruri si glume pe care le faceati.. si pe care nimeni altcineva nu le putea intelege..
Ti'e dor poate de faptul ca stiai ca e acolo pentru tine.. si ca oricate probleme ai avea, cineva te asculta si te intelege..
Ti'e greu sa crezi ca poate chiar s'a terminat, pentru ca stii foarte bine ca nu vrei asta.. Dar nu ai ce face..
Si cred ca ti'e dor doar de momentele in care radeati impreuna.. Si poate ai mai vrea doar o zi..inca o zi.. ca atunci.. dar acum stii ca e imposibil..
Si probabil ca peste ceva timp, iti vei aduce aminte cu drag de persoana care era la un moment dat cea mai apropiata de tine, cea care te asculta si intelegea..
Iar faptul ca nu va vedeti.. e poate doar o alta dovada ca acea prietenie a existat candva, si se va pastra in mintea ta, ca cel mai frumos lucru la momentul respectiv..
Pentru ca acele seri, acele zile, acele momente nu pot fi uitate..

Trist..:(

‎​
Trebuie sa vorbesc cu cineva .. Cred.. Asa ca sa va spun ce am facut astazi..
Am hotarat sa merg sa revad locuri pe care nu le'am vazut de ani, sau nu am avut curajul sa ma intorc vreodata..
Am vazut locurile in care am copilarit, locurile unde mi'am petrecut poate unii dintre cei mai frumosi ani din viata..
Mi'era teama sa ma apropii parca.. Simteam un gol in suflet, teama de a gasi totul schimbat.. Teama ca nimic din ce am iubit nu mai este la fel..
Si am simtit cateva lacrimi pe obraz.. Si o deznadejde cand am realizat ca abia recunosteam totul pe acolo datorita plantelor inalte.. Iarba a crescut atat de mult.. Nimeni nu o mai ingrijeste.. Si banca aceea, plina de amintiri, e acum rupta, trista si ea, la fel ca mine.. Probabil si ei ii e dor de serile petrecute alaturi de atat de multi oameni ce impartasesc aceeasi fericire..
Vedeam locurile prin care alergam, era diferit totul..


Dar cel mai tare ma durea faptul ca era pustiu.. Ca lipsea practic tot ce iubeam eu acolo.. Totate persoanele..
Stateam singura printre crengi si plante ce nu ma mai voiau acolo.. Trista, in timp ce o doamna ma privea ciudat de la balcon.. Era probabil ciudat ca intr'un loc atat de pustiu, probabil nevizitat de nimeni sa vezi un copil, privind deznadajduit in jur.. Probabil ca daca m'ar fi intrebat ce caut acolo I'as fi raspuns.. "Caut partea din mine care a ramas aici acum multi ani, caut visul de a ma intoarce candva, fericita, mandra de locul din care am plecat.. Caut oamenii care ar fi trebuit sa ma astepte, sa ma imbratiseze.. Caut fericirea si inocenta copilariei.. Caut serile petrecute aici.. Imi caut prietenii si optimismul copilariei.. Dar vedeti.. S'a terminat totul.. Ce a mai ramas? Un loc pustiu.. Care nu ma mai primeste.. Sau poate, nu ma mai recunoaste.. Ramaneti fericita aici si nu uitati ca traiti in cel mai frumos loc de pe pamant.. O parte din sufletul meu a fost si va ramane mereu aici..si ma voi intoarce de fiecare data, chiar si peste multi ani, cand probabil nimic nu va mai fi la fel, sperand ca visul meu se va indepini candva, sperand ca voi gasi aici persoanele ce ar fi trebuit sa ma astepte.. Si poate peste mult timp voi intelege ca atunci cand visam eram doar un copil ce nu avea notiunea timpului, ce credea ca totul e nemuritor.. Dar nimic din ce'I frumos nu dureaza o vesnicie.. Iar acum.. Simt ca totul e pustiu.."

Nu stiu. Nu'mi pasa

Nu am mai scris de multa vreme..
Nu stiu de ce..
Doar ca acum ma simt ciudat..
Stii, se intampla uneori.. sa fii inconjurat de atat de multe persoane.. si stii ca ele te iubesc si sunt acolo pentru tine, si ai vrea sa le multumesti, sa le iei in brate, sa le spui ce simti..
Si cu toate acestea, te simti singur.. atat de singur..
Da, asa ma simt eu acum.. teoretic nu imi lipseste nimic, sunt fericita, viata e frumoasa [uneori].. Si in ultima vreme sunt multe motive pentru care eu ar trebui sa zambesc..
Dar lipseste ceva, ceva ce ma facea si mai fericita candva.. Ceva ce acum ma face sa ma simt atat de singura, sa imi amintesc acele momente si sa sper ca va fi, intr'o buna zi, la fel.. Dar nu e asa.. Simti ca s'a terminat, ca ai luat'o de la capat pe alt drum si niciodata nu va mai fi la fel..
Si tot ce stii, e ca desi nu pare asa, esti singur in toata chestia asta..
Dar probabil ca e doar un nou inceput..
Si pana la urma nu suntem toti singuri? Drmurile noastre se intersecteaza, dar fiecare il urmeaza pe al lui..
Sau poate ca nu e asa..cine mai stie?
Oricum fericirea dureaza putin, asta e sigur. Raman unele amintiri care insa te vor face sa zambesti cand totul va luat sfarsit. O alta zi..

Fericire..

"Nu cred in povesti.. doar daca, esti aici sa mi le citesti.."
Aseara am realizat ca viata poate fi si frumoasa uneori..
Poti sa te plimbi prin multime si sa vezi oameni fericiti, poti sa stai la o masa si sa zambesti, poti sa privesti pe geam si sa ti se para totul "plin de inspiratie"..
Poti sa fii fericit gandindu'te ca iti va fi dor mai tarziu, poti gasi un reper spre fericire, intr'o lume plina de incertitudini..
Poti fi fericit atunci cand iubesti.. Cand nu astepti nimic, cand totul decurge de la sine.. si te trezesti peste ceva timp si spui.."uau..parca a trecut doar o saptamana de atunci" si tu stii ca au fost luni intregi.. Luni intregi in care ai obtinut mai mult decat te asteptai, luni in care ai fost fericit, ai zambit.. Iar acum raman amintiri, pe care nimeni niciodata nu le va sterge.. Amintiri care iti coloreaza viata, o fac sa para plina de magie.. Amintiri care te fac sa zambesti, sa visezi la vremurile acelea, cand fiecare secunda conta, cand priveai si nu indrazneai sa scoti un sunet..
Acum poti fi fericit..pentru ca tu stii cum a decurs totul..
Acum poti fi fericit amintindu'ti doar..
Si tot acum, poti sa multumesti cuiva, acolo sus, ca a avut grija de tine, ca ti'a oferit ce nu sperai vreodata.. Ca ti'a facut viata frumoasa, printre nenumaratele probleme ce apar zilnic..
Si ce daca esti si trist uneori? Ai multe amintiri si multe momente ce asteapta sa fie traite..
Viata se poate sfarsi in orice moment, nu iti ramane decat sa traiesti clipa, sa nu regreti mai tarziu ca nu ti'ai ascultat inima, ca nu ai ajuns acolo unde iti doreai..
Lasa viitorul, bucura'te de prezent..pentru ca viata poate fi si frumoasa, daca tu vrei asta.. Daca poti depasi momentele in care plangi, daca poti zambi chiar si atunci cand te doare..inseamana ca ai inteles cu adevarat sensul fericirii, care se naste poate chiar si dintr'o lacrima.. Si care poate fi intretinuta doar prin iubire..

Traim in Romania, si nu avem cum sa uitam acest lucru..

Da.. Pai cum sa va spun eu ceva ce stiti cu siguranta..
O sa fiu directa..
Traim intr'o tara de CACAT si in cel mai de CACAT oras din aceasta tara!

Sa va spun cum a inceput totul..
Azi sa zicem doar ca nu ma simteam prea bine..si nu voiam sa ies..
Si cu toate acestea, pentru ca trebuia sa iau de la posta o bricheta pe care am comandat'o acum o luna si ceva si care a venit in iunie (noi fiind in iulie), dar oricum..posta a fost prea ocupata sa trimita un aviz asa cum este normal.., am iesit..
Si nu oricum, pentru ca nu aveam voie sa ies din casa.. Am plecat asa putin, cat nu erau ai mei prin zona..
Si aveam la dispozitie fix o ora..
Incepuse sa ploua torential, bineinteles si in sfarsit cand am ajuns la posta potrivita.. ce credeti..
Desi doamna era acolo si statea degeaba privind pe fereastra, nu a avut amablitatea de a'mi da coletul pe motivul "s'a incheiat programul"
Ok, merg maine.
"Nu, nu se poate.. Nu avem program decat martea si joia"
"E urgent..chiar nu il pot lua acum?"
"Nu..s'a terminat programul.."

Da.. deci dupa ce ca nu au fost in stare sa trimita un aviz, dupa ce ca au un program fooooarte scurt si doar in doua zile pe saptamana, persoana care era acolo..nu a vrut sa ma ajute... Oare de ce?
Ei bine da, traim in Romania.. Si asta chiar iti ocupa tot timpul..
Pentru ca ploua foarte tare, m'am oprit langa o scara a blocului.. Cu o doza de cola si.. atat.. eu cu mine..
Si ia ghiciti? O da, s'au luat toti cocalarii si toti tiganii de mine.. N'ati mai vazut o tipa, trista, stand si asteptand o minune care intarzie sa apara?
Ei bine eu, cocalari ca voi, vad zilnic..
Si am stat asa, trista, eu cu mine, asteptand..nimic, de la nimeni.. asteptand sa mai treaca o ora din viata asta lipsita de orice sens..
Si da, nimic nu mai merge bine..
Poate un singur lucru.. singurul motiv pentru care ar trebui sa fiu fericita..
Te iubesc.

Deci nu uitati.. Traim in Romania, cea mai de cacat tara din Europa, in cel mai de rahat judet, Dambovita, si in cel mai idiot oras T A R G O V I S T E!!
Be happy (daca poti)!

Opreste'te..

Opreste'te un minut sa observi ca cineva te iubeste.
Opreste'te pentru a observa un zambet.. Mai ramai un minut ca sa simti ce bine este..
Trecem zilnic pe langa lucrurile cu adevarat importante fara a baga de seama..
Trecem mai departe fara a realiza ce frumos e sa te bucuri de viata.. Si realizam tot ce am avut si am pierdut cand totul se termina..
Ce trist, mai ales acum, vara, cand soarele topeste amintirea din mintea ta..
Ce trist ca nu te poti simti liber iubind orice..
Vrem mereu tot mai mult, fara a intelege vreodata ca ce e cu adevarat important e chiar langa noi.. Un zambet valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte.. si stii de ce? Pentru ca a fost pentru TINE, doar pentru tine.. chiar daca ai fost capabil sau nu sa intelegi acest lucru..
E vara, e frumos, hai sa ne bucuram impreuna de viata! Oricate probleme ai avea, incearca sa mai ramai un minut.. sa te opresti, sa intelegi.. sa zambesti, sa poti spune sincer "te iubesc"!
Opreste'te doar pentru a'ti asculta inima.. Nu pierde contactul cu tine insuti.. Intelege ce vrei, ce'ti doresti, la ce visezi..
Iubeste fara limite..

Make love, not war!

Se intampla zilele trecute.. Cand ii vedeam pe ei doi in parc cu chitara..
Mie imi era frig, dar ei nu simteau asta.. Ii vedeam cum zambeau si cum se completau reciproc..
Ii vedeam cu adevarat fericiti. Au urmat apoi discutiile cu el.. Si faptul ca imi spunea "sa ai grija de ea.."
Cat timp liftul urca..mi'am dat seama cat de mult se iubesc, chiar daca poate eu nu realizam asta..
Sunt cu mult diferiti de noi.. si mereu mi s'a parut ciudat. Dar ma bucur ca am inteles asta, ma bucur sa ii vad asa..
Si mai e ceva.. cred ca nici macar acum nu am inteles ce e iubirea cu adevarat. E poate mult prea complicat sa o explici.. Dar probabil se concentreaza in singura persoana din Univers pe care ai vrea sa o ai aproape mereu, pe care ai vrea sa o strangi in brate atunci cand simti ca totul se prabuseste..
Si mai stiu ca iubirea se naste din naturi diferite si capa forta prin contradictii.. Ca ea e tot ce e mai frumos in viata. Ca noi nu am exista fara dragoste..
Si cel mai important e ca, desi lumea mea e goala in momentele astea, desi totul e alb, fara nimic, el e inca acolo.. Pe el sigur il iubesc.. Si daca e el, nici nu mai conteaza restul..

PS: Teo ma bucur ca iti plac post'urile mele.. Si vreau sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.. Pentru ca probabil ne'ai invatat pe toti(toate) sa aratam ce inseamna iubirea..
Cum spui tu..."Vom iubi:)"

11 minute

Am citit zilele acestea "11 minute" de Paulo Coelho.
Nu voi incepe sa spun ca mi'a schimbat viata, ca e extraordinara, ca toata lumea poate fi transformata, tot ce pot sa spun e ca am inteles un lucru pe care probabil fiecare dintre noi il stie, dar nu il accepta.
Viata, destinul, tine poate si de vointa noastra. Noi singuri suntem aceeia care stim ce vrem, care putem sa realizam ca viata noastra se indreapta intr'o directie gresita. Noi putem sa luam masuri..
In timp ce citesti o carte, tinzi sa te transformi in altceva, dar niciodata aces lucru nu dureaza. Tu esti tu, asa cum ai fost facut, dar viata ta poate lua o alta intorsatura daca vrei acest lucru.
Si am mai invatat ceva.. Cel mai important lucru in viata e libertatea. Si adevaratul sens al libertatii este iubirea deplina, fara griji, fara a poseda pe cineva. Acel tip de iubire care nu asteapta nimic in schimb..
Esti cu adevarat liber cand poti iubi viata si tot ceea ce te inconjuara. Esti liber cand poti spune "te iubesc" din toata inima..
Esti liber cand in viata ta apare acea persoana care te vede asa cum nimeni altcineva nu o face. Cand aceasta persoana iti vede "lumina" se indragosteste de tine..
Si am mai inteles ceva.. Viata nu e ca in filme decat daca vrei tu..
Viata nu se termina cand pe ecrane scrie "The end" .. Viata continua, intervine rutina. Acest lucru poate fi schimbat doar prin dragoste, multa dragoste.. Atunci cand tot ce faci, faci cu pasiune. Atunci cand poti spune din tot sufletul ca viata e frumoasa, ca ea e cel mai frumos dar din Univers.
Asa eram eu candva, iar aceasta carte m'a facut sa inteleg ca pot pastra urme ale trecutului in sufletul meu, dar le pot arata cuiva, intr'o zi, atunci cand eu voi simti ca pot si vreau acest lucru. Si de azi voi zambi mai mult, ori cat de ciudat ar parea..
Si ultimul lucru pe care vreau sa vi'l spun e ca sexul nu e asa cum pare..
Nu ar trebui privit ca un joc, ca pe o dorinta..
E mai mult de atat, e afectiune, dragoste, e puterea de a spune "te iubesc" fara a folosi cuvintele.. E ceva sacru, ceva ce te face sa ajungi dincolo de nori, acolo unde vei fi fericit cu siguranta..

"In toate limbile lumii exista aceeasi zicala: ce nu vad ochii, inima nu simte. Ei bine, eu afirm ca nimic nu este mai fals; cu cat sunt mai departe sentimentele pe care incercam sa le inabusim si sa le dam uitarii, cu atat sunt mai aproape de inima. Daca suntem in exil, vrem sa pastram cea mai neinsemnata amintire despre radacinile noastre, daca suntem departe de persoana iubita, fiecare persoana de pe strada ne trezeste amintirea ei"

Departe..

Dimineata, prea devreme..
S'a trezit cand a auzit telefonul..
Nici nu a incercat sa'l ridice.
Nu putea fi nimic ce o putea interesa.
Era departe de lumea pe care o iubea, singura, intr'un apartament..
Ajunsese abia aseara si era tare obosita..
Era la masa, doar ea si pachetul de tigari, o alta doza de cola care se terminase..
Simtea aroma unui parfum placut in parul ei, poate o ultima amintire a locului pe care l'a pierdut.
Ar fi ridicat telefonul sa formeze numarul pe care il stia atat de bine, dar se saturase sa planga, dorea sa ii lase pe toti sa o uite, sa isi continue viata cu sau fara amintirea ei..
Batea cineva la usa.. a 10-a oara in cele cateva ore de cand locuia acolo. Nu o interesa. Nu se obosea sa se ridice. A plecat obligata, a parasit viata pe care o iubea.
Acum ramasese doar o umbra a ceea ce a fost, o umbra ce candva era plina de "lumina", de libertate, de dragoste pentru cei din jur..
Singura, intre patru pereti, multa vreme..
Pana cand a reusit sa infrunte situatia, sa iasa in parc, sa isi aminteasca ce traia candva..
Pana in ziua in care.. a fugit, inapoi, acolo unde era fericita..

あなた自身 愛

Konnichiwa!
Nu va speriati..doar incerc sa invat japoneza..nu ca e dragut?
Pai stii cand am inceput? Intr'o seara in care eram cu o prietena veche, la mine acasa, dupa ce facusem o gramada de alte chestii amuzante.. Si asa am ras pana la 3 si ceva dimineata, incercand sa pictam semnele japoneze..
Asa am reusit eu sa sterg ce e in mintea mea pentru o scurta perioada de timp, sa ma simt libera chiar daca eram prizoniera in gandurile mele..
Aceasta stare s'a mentinut pana dimineata, cand prietena mea, s'a tarat pana acasa pentru ca evident nu se simtea bine.. Era ceva si normal, dupa o noapte petrecuta la mine acasa sau nu prea..
Nu m'am mai trezit zambind asa cum obisnuiam si pana sa imi gasesc o ocupatie m'am simtit inlantuita in acel lung sir de ganduri ce imi fac rau..
Mi'a facut bine apoi sa ma intalnesc cu o alta prietena, pe o banca in parc.. Desi acum pare asa departe de mine, momentele acelea impreuna imi amintesc de vremea cand radeam si ne simteam ff bine..:(
Spre seara am ramas la cineva acasa.. Am adormit pe la 1, asa cum am promis si m'am trezit in graba pentru ca trebuia sa ajung acasa..
Pe drum zambeam, fericita, incantata de racoarea de afara. In toata aceasta lume, plina de probleme, de iluzii, de cate un vis spulberat..mai exista el, un bun motiv pentru a zambi in fiecare dimineata. Sun fericita si sigura ca nu voi pierde vreodata nimic din ce iubesc atat de mult..aici..
Sayonara!

Magie..

Azi e duminica si ca de obicei..e acea zi de plictiseala..
Inca nu am reusit sa ma dau jos din pat. Parca imi este frig, parca lipseste ceva. M'am trezit cu o neliniste in minte, cu dorinta de a face ceva, de a gasi ceva..
Privind ploaia pe fereastra, mi'am amintit de zilele ploioase pe care le traiam acolo..
Alaturi de un prieten, jucam jocuri sau vizionam desene animate..
Amandoi eram singuri, dar fericiti. Plangeam probabil pe ascuns, dar juram ca prietenia noastra nu se va sfarsi niciodata. Si desi au trecut mai bine de 6 ani in care nu ne'am vazut, inca putem comunica, iar acele amintiri nimeni niciodata nu le va putea sterge. Pentru ca o amintire e ceva ce porti in suflet toata viata, e ceva de care oricat ai incerca nu te poti ascunde.. E ceva ce cu siguranta nu ai vrea sa pierzi vreodata..
Eu nu voi uita serile petrecute in parc, jocurile din scara blocului, plimbarile cu bicicleta sau rolele.. Pentru ca mie, cu siguranta imi e dor de acele vremuri..
Dar nu as vrea sa schimb prezentul, care ma face acum asa de fericita..
Si orice s'ar intampla vreodata, nu voi regreta ceea ce am trait, pentru ca, in momentele acestea, totul ma face sa zambesc..
Bucurati'va de fiecare clipa, lasa'ti teama pentru ziua de maine.. Fiti fericiti acum, pentru ca niciodata nu stii ce se poate intampla. Dar si daca stai cu teama de a nu pierde ceva, oricum nu vei castiga nimic..
In viata castigi sau pierzi, razi sau plangi.. Dar probabil ca acest lucru depinde doar de noi.
Si daca eu vreau sa fiu fericita, nimeni niciodata nu va putea strica asta.. Pentru ca cineva, acolo sus are grija de mine.. si vreau sa ii multumesc.. oricat de mult rau i'am facut vreodata..
Si incercati si voi sa faceti viata magica unei persoane, asa cum imi spunea el odata, acum multa vreme..
Si asa cum altcineva face acum cu viata mea..

Asa cum era..

A plouat mult zilele acestea..
Nu pot sa spun ca nu mi'a placut dar, am impresia ca ne'a cam afectat creierul..
Ne'am obisnuit asa..furtuni, certuri, si am uitat ce era mai important..
Am uitat sa vedem parte frumoasa a vietii. Am uitat ce frumoasa era prietenia adevarata, serile petrecute la lac doar cu o sticla de cola si niste chipsuri..
Am uitat cum era cand se lua curentul si citeam povesti de groaza.. Am uitat sa radem impreuna din orice..
Sau acele discutii pe care nu le poti purta cu oricine, sfaturile, faptul ca doar ea intelegea si nu puteam sa vorbesc cu altcineva..
Voua nu v'ar fi dor ?.. sa pierdeti ceva ce candva v'a facut sa zambiti..
Dar e pacat, oamenii uita asa de repede ce e frumos. In loc sa pastram bucuria in suflete, ne pierdem timpul cu certuri, amenintari si alte lucruri.. cand viata e asa frumoasa.
Si sincer, merita traita.. merita sa zambesti, sa mai dai o sansa, sa uiti, sa accepti..
Mi'e dor de voi.. de serile acelea in trei, de tot..
Viata e frumoasa, nu va mai ganditi.. doar traiti si fiti fericiti.
Pentru ca merita..

Hai sa radem..

Hai ca deja m'am obisnuit..
Ce mai e nou azi?!..
Vai.. te'ai plictisit sa inventezi.. azi incerci sa ma lovesti?
Unde e viata ta, asa de importanta cum o crezi? Ce, nu ai ce face?
Eu ma bucur de viata mea si sper ca ai observat ca oricat de mult rau incerci sa imi faci, nu vei reusi niciodata. Oamenii care fac bine, vor fi mereu aparati, pe cand tu, iti faci rau singur(a)..
Oricum, am impresia ca vrei sa ocolesti fericirea.. Si pe a ta, si pe a altora..sau nu, ea te ocoleste pentru ca nu faci altceva decat sa o distrugi. dar tine minte, nu iti apartine!
Te obosesti degeaba, pentru ca nu poti distruge ce e frumos! Am stiut noi sa pastram asta..
Exista ceva mai presus de ceea ce gandesti tu.. Dar mai mult ca sigur nu iti poti da seama.. Unora le lipsesc neuronii cu desavarsire..
Asadar, dragii mei, noi tot fericiti suntem.. deci.. Continuati tot asa, sa putem rade in continuare..
Ce frumoasa e viata.. nu?

O amintire..

Uite!! De ce i'ai facut asta?!
Ai observat cum te privea? De ce nu plecai daca ea iti cerea asta?
Te ruga din priviri, dar insistai..
Pana la urma a plecat ea. Apoi ai cautat'o iar si te'a ajutat.
Nu suporta sa priveasca inapoi.
Te voia acolo, dar nu ai inteles asta. Voia sa pleci, dar nu acceptai.
Nimic nu era suficient pntru tine, si ai ranit'o. Acum ii e asa dor..
Dar esti prea departe. Cred ca ai sters si numarul de telefon, ai uitat'o, desi atunci o tineai cu forta langa tine, cand totusi nu erai acolo..
Nici nu isi mai aminteste..decat seara aceea de vara cand era fericita acolo.. stie cat de mult a plans din cauza ta.
Alerga prin ploaie, doar sa te mai vada o data ca coltul strazii. Plangea si la telefon, dar erai prea ocupat sa o asculti..
Isi mai dorea o ultima imbratisare calda inainte sa plece definitiv..
Dar nici macar nu ai venit. Poate si pe tine te durea.. dar nu i'ai aratat niciodata.
Acum iti mai amintesti din cand in cand si spui ca ti'e dor.. dar oare nu tu ai lasat'o sa plecE?
Acum, departe de tine, e o fata zambitoare, usor melancolica, pentru ca ce a fost nu se sterge asa usor..
Pare puternica, dar inca o ranesc vorbele celor din jur.. Si'a cautat prietenii si i'a gasit ..crede ea.
Dar tu vei ramane in sufletul ei mereu.. Si aminteste'ti ca ii lipsesti asa de mult..
Te'a iubit candva, acum ramane doar o trista amintire..
Nu'ti face griji..toate trec..
Candva vei dori sa privesti inapoi, sa ti se para totul o joaca de copil.. candva vei zambi si vei plange .. Pentru ca fiecare gand este doar un alt suras pierdut..

Sleep well little friend, we’ll meet again in the end...

Mai incearca!

Oamenii fac atat de multe lucruri prostesti..
Ati observat nu?..
Cred ca uneori nici nu ne dam seama. Si totusi de ce facem ce facem..??
Pai uneori cred ca e doar din cauza faptului ca iubesti, si facand aceste lucruri ii faci si pe altii fericiti. Faci ceva fara sa gandesti, pentru ca atunci cand iubesti nu ai nevoie de creier. Faci ceva doar pentru a te simti liber.. In aces caz cu siguranta nu vei dezamagi pe nimeni, doar ii vei arata cat de mult inseamana pentru tine..
Exact asa se intampla si cu vorbele spuse fara sa gandesti.. Uneori e bine, dar uneori chiar nu realizam ca ii putem rani pe ceilalalti..
Oricum, persoanele care merita cu adevarat, vor intelege ce e in sufletul tau si vor trece foarte usor peste cele zise..
Pe de alta parte, unele persoane fac lucruri atat de prostesti incat te dezamagesc profund. Si nu, nu e vorba de lucruri facute pentru a face bine cuiva, pentru a'l face mai fericit. E ceva ce se termina prin a'ti pierde increderea.. Sau mai e vorba aceea cu "lucruri persoanale".. Cam greu de inteles.. Oricum, cam asta a fost cu increderea.. Se pare ca lumea din jurul nostru a fost construita sa distruga ceea ce noi construim.. sa ne dezamageasca, pentru ca normal, nu putem trai intr'un castel de nisip fara ca oceanul sa vina si sa'l distruga. Dar pana la urma aceasta este viata de adult.. construiesti, stiind foarte clar ca cineva va distruge.. candva.
Dar stii ce? orice ai spune si orice ai face tu.. eu am ceva mai presus decat tot ce ati reusit voi sa distrugeti:>. Si spre deosebire de voi, eu mereu voi fi fericita, pentru ca orice ai incerca, adevaratele motive nu vor disparea. Ceea ce conteaza va ramane mereu aici.. si increderea in acele persoane, in fericirea pe care o provoaca zilnica depaseste tot ce tu si oricine altcienva incercati. Asa ca..te obosesti degeaba!
Viata e frumoasa nu?
Si sper ca si tu, intr'o zi, sa intelegi asta..desi deja pare mult prea tarziu pentru tine.. pentru noi..
Bafta in continuare:)


Acesta postare este adresat persoanelor...care din diferite motive....crezand k le confera anumite drepturi - gresit intelese- intra cu bocancii in viata altora....lasand urme urate....O societate in care fiecare e preocupat de grija altuia...in mod excesiv....decat de grija pentru propria fiinta......
Ce e mai grav e ca voi uitati...ca din greseli se invata:)

Stiu..

Poate ca sunt o persoana rea..
Poate ca nu vad totul in jurul meu.
Poate ca am distrus vietile multor persoane.
Da, si eu am gresit. Stiu asta.
Incerc sa ma schimb. Platesc zilnic pentru greselile mele.
Dar nu mai vreau sa plang. Nu mai vreau sa simt golul acesta imens din sufletul meu.
Nu mai vreau sa fiu singura aici, intre patru pereti.
Nu mai vreau sa fac totul sa dispara, acoperind zgomotele din jur cu o melodie trista, atat de melancolica.
Nu mai vreau sa ascund totul in spatele unui zambet fals.
Nu vreau sa mai fac oamenii sa planga.
Nu vreau sa ma mai gandesc la tot.
Nu mai pot..deocamdata.
Nu mai vreau sa imi fie dor sau sa ma plimb singura..
Poate ca da, sunt o persoana rea, dar undeva, in sufletul meu mai exista o particica care vrea sa ii vada pe toti fericiti. Si da, iubesc lumea din jurul meu. As da probabil si o parte din viata mea sa ii vad pe toti zambind..
Mi'e dor de entuziasmul zilelor de altadata.. acum s'a pierdut, dar stiu eu ca va revenii.
Mi'e dor de fericirea permanenta, de inocenta si bucuria ce vin din sufletul cald al persoanelor de care esti inconjurat..
Mi'e dor si de tine, si de toti..
Voi pleca un timp.. pana cand toate gandurile mele vor fi puse in ordine, pana cand voi fii din nou puternica, vesela, increzatoare.
Si nu uita, ca intotdeauna exista o solutie pentru problemele tale.
Va iubesc.

So what?!..

Ok. Inteleg perfect. Un om care greseste trebuie sa plateasca pentru ceea ce a facut. Dar cand nu faci nimic, de ce altii inventeaza intr'un asemenea hal incat tu sa pici prost?!
Nu te mai inteleg. Stiu ca nu imi citesti blogul dar stii ce? Nici nu imi pasa. Aici sunt libera sa scriu ce simt, chiar daca nimeni nu ma asculta.
Tipi fara sa te gandesti,iar tu (tu sigur citesti blogul;)) ii iei apararea. Dar priveste'ma.. am o viata prea frumoasa ca sa va iau in seama prostiile. Stii ce?!.. eu sunt fericita si nimeni nu imi poate lua asta. Ramai cu ce imagine vrei, eu sunt eu si nimic nu conteaza. Viata mea e cea mai importanta, ca sa nu mai spun ca e si cea mai frumoasa.. si NU, nu datorita voua.
Pot sa am cate probleme este posibil, eu tot fericita sunt. Am realizat ca fiecare secunda este pretioasa si mai tarziu tanjesti dupa ea.. In orice moent viata ta se poat sfarsi.. si de ce sa traiesti cu regretul ca nu ai trait asa cum ai vrut la momentul respectiv?
In fine.. sa lasam frustrarile la o parte.
Ati observat ce frumos e afara? Eu una ador faptul ca bate vantul, ca simti ca plutesti in fiecare moment. Ador faptul ca lumea e mai amabila, ca toti zambesc, ador privirile ciudate, ador faptul ca a venit vara, ca vacanta aproape a inceput..
Si toti cei care sunt tristi, nervosi sau cum vreti voi.. Nu imi pasa! Viata a fost facuta pentru ca toti sa ne bucuram de ea.. Invatati si voi cum e..
Apreciati ce aveti.. pentru ca intr'o buna zi puteti pierde totul..
Iar cei care isi doresc trecutul inapoi, sa se gandeasca bine.. intr'o buna zi prezentul va fii trecut, iar in viitor va va fi dor de ce traiti acum..
O secunda..doua..trei.. Uite ce frumos e.. Si atat de important..
Va iubesc.

uau..:x

Stii ce?..
Nu imi pasa ca toti credeti ca am innebunit.. Nu de alta, dar aud replica aceasta de cateva ori pe zii (zeci de ori)
Dar eu chiar sunt fericita.. Nu ati observat si voi ce frumoasa e viata in ultima vreme..? Cred ca e amuzant si cand iti bati prietenele pentru ca s'au gandit ele ce tare ar fi sa mai plece de acasa asa din cand in cand, iar tu impreuna cu alti doi prieteni alergati ca dementii in tot orasul sa gasiti o blonda.
In fine..
Dar stii ce e cel mai tare? In sfarsit mi'am gasit creierul:X:X:X.. Da, stiu ca e ciudat. Incercati sa nu radeti si intelegeti'ma, toata viata am vrut unul, deci mersi Milli, esti cea mai tare. (dupa mine, evident)..
AAa, da, si Biib imi pare rau ca te stresez.
Si amuzant azi la romana.. Cand trebuie sa alerg si telefonul suna continuu (in timpul orei evident) Si trebuie sa ajung si pana la xerox si am alergat toti trei in tot orasul cand eu trebuia sa ajung urgent acasa. Dar nu'i nimic.. a fost amuzant. Si da, tu ai o zi grea.. Dar uite ce frumos e afara. E minunat, e vara iar, e superb..
Si viata tuturor se va schimba cat de curand..si a mea.. si a ta..
Si toti vor fii fericiti si vor zambi, da.. Si stii de ce?!?! Pentru ca asa vreau EU.. eu..eu..eu.. Da, ma iubesc:X
Si pe voi va iubesc.. cel mai mult!
Viata e asa frumoasa..

O noua zi..

Uneori chiar ii era dor de tot ce a fost.
A regretat, chiar daca a negat acest lucru.
Ii lipseau serile de iarna, cand se plimbau impreuna, cand se asteptau, se jucau, se imbratisau, se ajutau.
Ii era greu sa treaca pe langa poarta aceea, pe langa acea persoana atat de importanta. Ii era greu sa afiseze zambetul sters si melancolic. Era si mai urat sa intoarca usor capul, privind intr'o vitrina sau salutand o persoana la intamplare..
Si mai erau serile acelea in care privea singura pe geam, cu o doza de coca-cola in mana si cu lacrimi in ochii. Ii era dor de fiinta magica ce o privea de sus probabil, de acolo de unde pana si ea isi dorea sa ajunga. Dar continua sa zambeasca sperand ca va fii mai bine, zambea stiind ca cineva, de departe, are grija de ea.
Au trecut multe luni si s'a transformat din fata accea puternica, intr'o persoana zambitoare, draguta, fericita, dar invaluita de prea multa indiferenta.
Acum probabil cineva a invatat'o sa zambeasca iar dulce, sensibil, sa simta din nou sentimentele acela ce ii lipseau asa de mult.
Acum parca traieste pentru ceva, exista cineva caruia ii pasa de existenta ei, exista un motiv, un reper spre fericire. Ei ii era dor de o certitudine, de ceva atat de ametitor in esenta..
Acum inca priveste pierduta pe geam, incercand sa gaseasca urme ale trecutului ei fericit, care probabil mult timp de acum incolo nu o vor mai face sa planga. Asculta muzica la maxim, gandul ei e departe, rade fericita, ironica.. Nici n'ai idee la ce se gandeste.. Nu vrea sa iti spuna..
Nu mai e indiferenta, vremea accea a trecut. Si ce bine e asa.. Ce fercita e sa auda iar "Te iubesc"..

She's a rebel..

Era ora 8:00.
Se trezise cu greu..
Abia se ridicase, indreptandu'se spre bucatarie, incercand sa simta in aer mirosul placut al vaporilor ce indicau cafeaua mult dorita de dimineata.
S'a asezat la masa rotunda, ocupand un scaun. Era singura si cauta compania "persoanei" de pe scaunul alaturat. Lipsea in dimineata aceea.
Primul impuls, a indreptat mana spre telefon... Mult prea usor. Inainte de a apela acel numar, ce i'ar fi spulberat probabil iluzia pentru totdeauna, a aruncat telefonul din mana. S'a auzit zgomotul produs de telefon si gresie. Mai ca ii parea rau, dar era stresata. Ii ramasese probabil doar pachetul de tigari, uitat pe masa de noaptea trecuta. Erau zile de cand nu iesise. Zile de cand plangea, stia ca nu e bine, dar ii era greu sa dea ochii cu lumea de afara. Se confrunta cu o singura problema: scaunul din dreapta ei era in permanenta gol.
Isi amintea zilele in care si cafeaua era mai dulce, tigarile lipseau si micul dejun era atat de vesel. Isi amintea zilele in care o face sa zambeasca acea prezenta angelica. Parfumul care continua visele din fiecare noapte nu mai era..
Statea singura, incercand sa schiteze cel mai mic zambet pe chipul alb, perfect, care nu trada niciun sentiment. Aproape indiferent.. Imposibil.
Au trecut zilele in care toti stiau ca sufera. Acum era femeia perfecta! Toti o vedeau, impunatoare, o certitudine in privirea ei uimitoare.. Speciala, de gheata.
Nu a trecut mai mult de o ora.. Pachetul se terminase. Doza zilnica de calm..
S'a indreptat spre dressing, alegand de acolo ceva simplu, elegant, rafinat, deosebit.
S'a machiat in cel mai perfect mod. Cearcanele erau ascunse, zambetul, privirea puternica, totul sugera o femeie puternica, gata sa lupte cu orice..
Doar ea stia adevarul, doar ea stia cat o durea, cat s'a luptat sa ascunda in suflet tristetea, cum a facut lacrimile sa curga in inima si nu pe obraji. Ea si numai ea..
Pe de alta parte, desi el era departe, mereu ii trimitea mesaje.. A distrus lumi, vieti, doar ca sa o aduca inapoi. A distrus totul in numele iubirii.. Si totusi, la ea nu a ajuns, nu inca..
Si nici ea nu stie daca scaunul din dreapta este sau va mai fii vreodata liber.. pentru el.
Doar ca intr'o zi pachetul de tigari se va termina pentru totdeauna, intr'o zi cafeaua va fi dulce, iar ea isi va permite sa intarzie, pentru ca fericirea ei va fi mai importanta decat orice..
Intr'o zi se va trezi mai tarziu, iar cineva ii va pregati o cafea, o va saruta usor si ii va spune cat de mult o iubeste..

Precum lacrimile in ploaie..

Citeam ceva mai devreme .."Precum lacrimile in ploaie.."
Care este sensul vietii noastre..?
Probabil ca nu am aflat inca.. Dar in acea carte toti cei intrebati raspundeau simplu "iubirea".
Ce inseamna sa poti sa te trezesti zilnic cu zambetul pe buze, sa visezi, sa poti spune cuiva "te iubesc", sa tresari, sa razi, sa adori fiecare clipa a vietii tale...
Ce inseamna sa ai curajul sa spui "I just need you now.."? Sa poti sa plangi fara sa intorci capul..
Sa poti sa razi fara ca ceilalti sa intrebe "de ce?", sa iti poti trai viata fara sa dai explicatii..
Sa crezi ca exista destinul pentru tine, sa poti sa accepti fiecare zi cu capul sus, sa poti sa te ridici atunci cand toti incearca sa te darame..
Sa poti sa construiesti un castel din nisip, din iubire si sa stii ca nimeni nu il va darama vreodata..
Poate doar oceanul sau marea.. dar nici atunci el nu se va pierde. Va ramane vesnic acolo pentru ca alti oameni sa redescopere puterea iubirii.. Pentru ca nu poti distruge inainte sa inveti sa reconstruiesti... Nisipul va ramane vesnic acolo..Se va lasa purtat de vant in toata lumea, pentru ca nimic nu ar exista fara iubire..
De azi o sa zambesc mai mult si o sa iubesc fiecare secunda. De azi voi aprecia mai mult ce am.. De azi voi visa din ce in ce mai mult..
De azi tristetea va disparea.. Voi incerca sa o ascund, precum lacrimile in ploaie.. Pentru ca atunci cand bate vantul nu iti dai seama ca tremuri, atunci cand ploua uiti ca totusi plangi..
De azi voi minti ca viata e corecta si mai frumoasa decat credem noi.. De azi voi ascunde ca exista si momente cand lumea noastra se prabuseste..
Si stii de ce? Pentru ca am invatat sa o reconstruiesc..
Am invatat sa spun ca sunt fericita, am invatat sa zambesc pentru ca este acolo.. pentru ca pleaca sau vine..
Am invatat sa traiesc..
Si de azi voi descoperi sensul vietii.. voi descoperi ce am pierdut atat de mult timp.. Voi descoperi entuziasumul ce mi'a lipsit, pofta de viata si voi alunga orice urma a trecutului ce imi face rau..
De azi conteaza doar prezentul, conteaza ca eu sunt fericita in sfarsit:)
Conteaza ca viata e atat de frumoasa..
Ca eu, tu, el, ea.. Noi toti stim sa zambim, noi toti am descoperit iubirea si speranta.. Visul.. Dorinta..
De azi..

Mi'era dor de stabila pozitivitate intr'o instabila controversitate.. dor de repere spre fericire intr'o degradanta ratacire..

Fericire sau..?!

Ai vazut ca atunci cand esti fericit lucrurile se termina mult prea repede..?
Dar cel mai rau cred ca e faptul ca nu stim sa ne bucuram ca ceva s'a intamplat.. Tot ce stim e ca acum e "over"..
Cum ai putea sa ajungi sa urasti ceva ce ai iubit candva.. ceva pentru care ti'ai fi dat si viata.. Cum sa incerci sa te prefaci ca nu iti pasa cand totusi plangi in spate..
Cum sa ranesti o persoana pe care ai iubit'o? Sa o vezi suferind si sa te faci ca nu vezi sau sa razi..
Sa o vezi intre patru pereti asteptandu'te pe tine.. Doar tu.. sa vii sa o faci sa zambeasca.. Iti amintesti? Ca in vremurile acelea.. cand ea ar fi putut paria tot ce avea pe faptul ca o iubeai.
Cand o tineai in brate si spuneai ca e totul pentru tine.. Cand ea si numai ea era toata lumea ta! Cand treceau ore si nu te plictiseai sa o privesti..
Cand voi doi va plimbati de mana si nu ai mai vrut sa'i dai drumul.. Cand o luai in brate si o invarteai.. si ea credea ca zboara..si abia statea in picioare.. cand mirosul parfumului tau ramanea si o invaluia toata ziua..
Cum sa uiti asa repede cat de fericiti erati.. tu si ea..
Cum sa uiti sa o faci sa zambeasca? Nu iti e dor.. ? deloc?? De ce mereu o vezi asa melancolica.. Sigur ai uitat ca si ea a fost odata fericita. Atunci cand tu erai acolo pentru ea. Cand ea alerga la tine in brate si fugeati amandoi departe..
Sau atunci cand tu erai suparat si ea plangea pentru tine..
Si acum poate ca esti departe si totusi.. atat de aproape.
Si totul a fost un vis.. Nimic nu s'a terminat.. Totul e frumos. Viata e frumoasa. Viata e exact asa cum ne'a promis. Trebuie doar sa asteptam.. acea clipa ce ne va face fericiti pentru totdeauna..
Invata sa iubesti.. sa zambesti, sa pretuiesti acele clipe. Invata sa razi,sa lasi in urma.. sa pastrezi amintirea..
Sa nu fi trist ca s'a terminat, sa te bucuri ca s'a intamplat..
Pentru ca asa a vrut el.. destinul..

Probabil..

Ametitor, placut, dulce, incantator, subtil, de neinteles, dureros..
De ce?
De ce nu inteleg mare lucru?
De ce incerc sa explic ceva ce nu poate fi explicat ?
De ce iubesc fiecare minut si fiecare secunda..?
De ce? Pentru ca e aceea viata fericita pe care toti o ignoram si spunem ca o cautam, dar totusi se ascunde. Si evident ca niciodata nu vom recunoaste ca aceasta este viata noastra si ca daca noi stim sa o traim.. o daa. atunci chiar e frumoasa.
Si da, viata nu e niciodata corecta. De ce ? Pentru ca mereu se termina prea repede acel ceva ce tu ai dori sa dureze o vesnicie, iar clipele acelea in care astepti, astepti o minune, ceva, un zambet, o vorba buna, da... acele clipe par ca nu se vor sfarsi vreodata..
Dar pana la urma aceasta este fericirea.. Sa zambesti chiar si atunci cand plangi, sa razi si sa traiesti clipa, oricum ar fi ea. Sa astepti o bucurie si apoi sa o simti cu adevarat. Sa accepti ca ai pierdut, sa te ridici, sa mergi mai departe. Sa intorci capul si sa nu regreti nimic. Sa pastrezi amintiri, sa zambesti melancolic cand iti aduci aminte. Sa poti fi trist ca ceva s'a terminat. De ce? Pentru ca macar ai trait o perioada fericita dupa care sa plangi acum..
Sa zambesti, incercand sa'i faci pe ceilalti fericiti. Sa simti bataile inimii aproape de tine, sa poti da muzica la maxim, sa inspiri parfumul acela.. sa spui mereu "Asta e.. tot sunt fericit(a)".
Sa nu te intereseze nimic, sa stii ce te face fericit sau macar sa incerci sa aflii, sa spui "te iubesc" in loc de "multumesc"
Sa te comporti ca un copil.. Sa te bucuri de orice.. sa alini suferinta celorlalti, sa uiti de tine si sa te preocupe fericirea lor..
Sa zambesti pentru ca ei zambesc..
Asta e viata!
Si poate doar o parte a fericirii.. superficiala..

De ce?..

Ok.. pai lumea cred ca o ia razna.. din ce in ce mai rau..
Unde e bucuria, dragostea, fericirea, increderea..? Unde sunt zambetele, imbratisarile, vorbele bune..
Parca toate s'au terminat. Acum privim cu ura in jur, vrem sa fugim toti departe, sa uitam, sa gasim locul acela, unde simtim ca lumea e a noastra..
De ce toti vrem sa distrugem ceva..? De ce va deranjeaza si atunci cand vedeti oameni fericiti? De ce nu va puteti vedea de viata voastra, in timp ce ei se bucura de viata. De ce nu privesti si zambesti, in loc sa intorci capul cu dispret si sa stirici bucuria lor..?
Sau unde e increderea? Unde sunt vremurile bune cand credeai in orice cuvant, cand nu lasai lumea din jur sa intervina si sa schimbe ce simti tu ca e adevarat... De ce ai uitat sa lupti pentru ceea ce iubesti? De ce ii ranesti pe altii cu vorbe, neincredere sau lacrimi ce se nasc fara rost..? De ce.. cand stii prea bine ca nu exista comunicare.. ca fiecare e undeva departe..
De ce nu accepti ca poate lucurile trebuie sa ramana asa? Ca NOI.. poate nu mai exista.. eu, tu, si alte persoane..
De ce nu vrei sa fim prietene.. sa zambim impreuna, sa povestim.. de ce? Poate inca nu e prea tarziu. Dar cuvantul "interzis" ma face sa cred ca nu intelegi.. De ce nu ai incredere.. incredere ca pot decide singura cand e bine sau nu.. Nu te'am dezamagit, am crezut cand mi'ai spus ca totul se va schimba.. si uite ca totul e la fel..
Avem incredere inca de acum multi ani.. cand tu erai acolo doar pentru mine, cand zambeai pentru ca ma vedeai, cand plangeai si ascundeai asta.. Cand si eu plangeam fara sa ma vezi tu, cand radeam ca sa te vad fericita, cand ne plimbam, cand ne jucam sau pictam..
Nu cred ca ai uitat.. Cat ma iubeai.. si cum se termina totul pe zi ce trece.. de ce lasi sa se intample asta? Tocmai tu, care luptai sa ma vezi fericita.. de ce incerci sa distrugi ceva ce eu iubesc? Priveste in urma si afla ca am ramas la fel, dar tu nu ma mai intelegi. Afla ca nu te'am dezamagit asa cum crezi, zambeste stiind ca eu, acum, chiar in momentul asta sunt undeva, iar eu, sunt fericita. Accepta asta, uita ce simti tu acum.. si pastreaza increderea, speranta, amintirea vie a faptului ca noi, candva, eram o singura persoana. Gaseste in sufletul tau puterea de a crede ca eu voi ramane acelasi copil fericit ce va fi acolo pentru tine doar daca tu vrei asta..
Aminteste'ti anii aceia.. am impresia ca uiti uneori. Spune "nu" celor ce distrug ceea ce stii tu ca e adevarat. Invata sa crezi, sa uiti, sa ierti.. Si eu voi incerca..
Incearca sa simti ca ti'e dor de ce a fost candva.. demult..

Doar eu..

Imi amintesc si acum cum imi spuneai ca iti distrug viata..
Atunci am hotarat sa nu te mai caut. Nu suportam asta.
Tu esti probabil cea mai importanta persoana din trecutul meu.. datorita tie sunt inca aici..
datorita tie plang. Nu mai uitat.. asa cum credeam. Stiam eu ca esti tot tu, acolo, undeva, departe, sub acea aparenta indiferenta...
Dar de cand ai renuntat de tot la noi? Stiu ca nu ma mai poti accepta asa.. dar incearca sa gasesti ceva la mine, ceva din vechea eu.. si o sa vezi ca nu sunt asa cum par..
Am ajuns mai diferita.. doar ca sa imi fie mai bine.. dar pentru tine voi fi acceasi fata pe care o stii..
Dar pana nu hotarasti ca e bine pentru tine sa ma intorc.. voi ramane persoana care te iubeste cel mai mult.. Nu vreau sa iti fac rau..
Ma bucur doar ca iti amintesti de mine..
Mi'e asa dor.. poate pentru asta plang.. Ma doare sa stiu ca prezenta mea iti face rau..
Te iubesc!

:(

Aminteste'ti cand plangeam!

Aminteste'ti ca ai fost acolo doar pentru mine. Nu mai tii minte cand ma luai in brate si imi aminteai ca viata e frumoasa si ca toate se duc incet incet...

Uite ca ai avut dreptate. Totul se termina .. cu fiecare zi care trece.

Tu spuneai ca mereu lucrurile decurg astfel incat totul va fi din ce in ce mai bine.. Dar ce rost mai are? Acum esti tot mai departe.. Treci pe langa mine si nu ma mai recunosti. Eu te vad, as vrea sa ajung la tine, sa imi zambesti ca atunci, sa ma strigi, sa ma chemi, sa vii tot mai aproape. Sa ma privesti ca atunci... Cand veneai la mine si toti erau fericiti. Ca atunci cand zambeam impreuna, fara ca nimeni sa inteleaga.

Iti amintesti cand vorbeam si toti se uitau ciudat.. cand doar noi ne intelegeam.. cand o privire insemna totul. Cand te certai cu toti pentru mine.. cand nimic nu conta. A trecut totul.. S'a terminat.

Eu nu am uitat... m'am schimbat poate, dar ramane in urma fata care era odata, cea care zambea si te facea si pe tine sa razi.. Mi'e si mie dor de ea, dar nu se mai poate intoarce... Si tu ai uitat de ea.

Revine la viata atunci cand e singura si cand se cufunda in muzica pe care o asculta acum multa vreme, atunci cand radeati, tipati de bucurie.. Atunci cand doar cuvantul "ciudat" definea starea noastra...

Aminteste'ti ca am fost acolo pentru tine cand viata parea formata doar din tristete si suparari. Cand te enervai, tranteai, cand tipai la mine, cand eu radeam.. si te luam in brate si iti trecea..

Cand alergam...

Cand radeam..

Plangeam..

Eu nu am uitat, si niciodata nu voi uita..

Ramai undeva in inima mea, acolo unde vei ramane mereu. Un loc doar al tau.. care nu va putea fi inlocuit. O parte.. O perioada.. atat de fericita a vietii mele. Plang si acum cand scriu aceste lucruri.. Si de ce? Nu pentru ca amintirile dor.. doar pentru ca tu nu te vei intoarce, iar eu nu pot sa inteleg acest lucru.

Ramai o fiinta vie in trecut, si doar o umbra in prezent.. Ai plecat .. Si ai luat totul.. Vara , vara care ramane in sufletele noastre.

Nu stiu ce simti tu.. Niciodata nu imi voi da seama. E mult prea dificil sa descifrez ce e in mintea ta.. si am obosit sa incerc.

Tot ce stiu e ca deja mi'e dor de tine.. de toate momentele acelea.

Miss you!:(

OMG!!

Cum poti sa vorbesti fara sa stii despre cine si ce?

Cum poti sa acuzi si sa afirmi ceva doar pentru ca ochii tai nu sunt facuti sa observe realitatea?!

Si oare de ce nu putem accepta fericirea celorlalti, incercand sa o gasim si noi pe a noastra..

Suntem atat de obisnuiti sa privim, sa studiem tot ce fac ceilalti, incat viata noastra incepe sa insemne doar "oare ce face cutare? dar ceilalti?"

Stii.. am observat ca e tare usor sa gasim greselile celorlalti, sa dam sfaturi, sa ii acuzam ca se schimba, ca uita ce e fericirea.. Cand nu e nici pe departe asa. Ne exprimam frustrarile prin comportamentul celorlalti..

Dar azi am inteles ceva.. Fiecare are dreptul sa gandeasca ceva despre o anumita persoana, sa strige cand e fericit sau cand ceva il doare.. Fiecare are dreptul sa traiasca. Si cel mai important, fiecare are dreptul sa ia o decizie. Si nici eu.. nici tu.. nu il putem influenta. Asa cum nici tu nu ma vei face sa ma schimb.

Asa sunt eu.. Imi place sa traiesc, sa te vad, sa simt cum imi arunci priviri trecatoare, sa simt emotia, sa simt cum e tot mai greu sa respir, sa stiu cat e de importanta viata mea!

Si tu esti important(a)! Si stii bine asta. Si tu esti fericit(a)... Dar nu ca mine. Eu am renuntat. E viata ta. Dar nu ma uri. Nu vorbi despre mine! Nu ma cunosti. Pentru tine sunt doar o persoana care vine si pleaca..

O sa ma cunosti.. o sa vezi ca nu sunt asa cum crezi. Dar si eu pot fi fericita.. si o sa incerc sa te ajut si pe tine. Dar nu te mai gandi la mine.

Viata ta e frumoasa. Merita traita, nu irosita! Nu ma mai privi pe mine.. Nu in acel mod..

Priveste cerul, copiii, bucuria, soarele... e primavara! Zambeste! Viata e frumoasa.. si apoi.. nimic nu mai conteaza!

Be happy:)

Be happy:)

Hey.. Nu am mai scris de mult pe blog..
Mi'era teama sa nu uitati de mine, dar totusi am fost prea ocupata sa visez, sa privesc spectacolul vietii cotidiene, sa sper, sa iubesc, sa zambesc, sa plang, sa rad, sa fiu fericita, trista..
Au fost unele zile in care pur si simplu pluteam, era soare afara si totul era placut. Ati observat ca vremea de afara infulenteaza de obicei starea noastra de spirit?
Sau au fost zile in care a ploua.. La fel ca astazi. Zile in care am plans si in care nu am sperat decat la ziua de maine. Dar pana la urma asta inseamna fericirea.. Sa stai sa plangi dupa momentele frumoase sau sa te bucuri cand totul este frumos.
Au fost zile in care imi doream doar aer.. Imi doream sa respir. Voiam ca inima mea sa bata regulat. De ce se auzea atat de tare? Pentru ce bate ea? Si poate ca mi'am raspuns singura..
Oare ai mei au pus candva o bomba acolo si urmeaza sa explodeze? Sa se transforme in mii de particule..?! Oare? Sau poate doar se plictiseste acolo. In fiecare zi, fiecare secunda, singura?
Ea stie pentru ce bate? Stie ca viata mea depinde de ea? Stie ca totul se poate sfarsi daca intr'un moment ea spune STOP. Probabil ca nu.
Dar stiu ca nu se va opri.
Imi dovedeste asta zilnic. Atunci cand e fericita sau confuza.. Atunci cand plange sau rade.
Cum era ziua aceea cand batea atat de tare doar pentru ca simteam ceva.. Ceva diferit si placut. Chiar in ziua in care erau si niste fluturasi acolo. Si zburau doar ca sa fiu eu fericita. Sau in ziua in care ai trecut pe langa mine si nu m'ai recunoscut. Sau atunci cand plangeam si voiam sa uit totul.
Stii.. Mereu simt ca traiesc. Mereu se intampla altceva, pentru ca mereu e cineva acolo. Ceva e mereu aproape chiar daca in realitate e departe.
Am lasat de curand trecutul in urma.. Chiar in seara in care ma plimbam prin parc si intunericul noptii ma facea sa uit totul. Nu pot fi fericita gandindu'ma la ce a fost candva. Asa cum nici tu nu poti.
Dar putem sa lasam in urma ce a fost candva. Sa trecem unii pe langa altii si sa zambim, de dragul timpuli trecut, de mult uitata, de dragul sperantei ce spune ca va fi mai bine in viitor.
Sau ca atunci cand simteam ca zbor in peretele si roata aceea.. Sau seara petrecuta la lac.. Sau ameteala aceea inexplicabila.. Ziua in care am urcat la Manastire.. Sau telefoanele, sms'urile. Emotiile, dorintele, o imbrtaisare, un zambet, o vorba, o fantezie, un gand...
Totul. Totul ne arata ca traim. Simtim. Inima mea bate si mai tare cand stie ca are pentru ce. Ea e fericita..si eu sunt.. Si toti vom fii.. In curand. Stiu eu.
Be happy:)..

Mesaj de pe Marte

Nu stiam daca va mai fii nevoie... dar se pare ca oamenii banali, pamantenii nu se mai descurca fara noi.. Asa ca... iata un nou mesaj..

Chair si dupa plecarea pe Marte tot despre noi se discuta.. E si normal. Suntem persoane complexe, cu vise si idealuri. Noi visam sa cucerim lumea si tot universul, voi inca nu stiti cum e sa chiuliti.

Poate ca suntem niste ratati patetici, jalnici si cum vreti voi.. Dar pe noi nu ne opreste rautatea si realitatea trista. Noi avem o alta lumea.. poate de accea am plecat. Sau poate doar pentru ca locul nostru nu este printre voi. Noi suntem fericiti imreuna.. nu avem nevoie de nimeni, cu atat mai putin de voi.

Ce gandire banala...chiar nu imi vine sa cred... Sa nu realizezi ce fericiti suntem in lumea noastra, departe de voi. Sau sa incercati sa va autoconvingeti ca stiti sa visati...

Ati uitat cu desavarsire, de aceea nu sunteti primiti pe Marte. Realitatea a invadat mintea voastra si e un zid puternic care limiteaza gandirea.. Visul a devenit inutil in realitatea trista in care traiti. Va este greu sa acceptati ca nu sunt doar fite.. sau ca ceea ce facem noi este real. Noi inca simtitm, traim profund fiecare moment, pe cand voi ati devenit indiferenti fata de tot ce inseamna trecut. Nici macar prezentul nu il valorificati.. Sa nu mai vorbim de viitor.. Nu stiti ce urmeaza sa faceti, nu visati, nu ganditi.

Si totusi presupuneti ca va pare rau pentru amintiri distruse.. dar voi le'ati murdarit cu mult timp inainte, discutand la adresa persoanelor la care eu tin cel mai mult..

Dar pana la urma..noi suntem niste ratati idioti si nebuni. da si?! Stiu ca ati vrea si voi..dar nu puteti. Noi suntem fericiti impreuna.. Voi nu puteti.

Probabil ati pierdut pasaportul spre Marte... Greu il veti gasi.. poate, candva... Probabil, posibil, posibil sa nu...

Ramaneti totusi aici, in lumea voastra.. sau mai bine in realitatea voastra. Visati la zile insorite si lasati visele marete pentru noi..

Ratatii gandesc, idiotii fac cele mai amuzante chestii, iar cei patetici vor fi mereu fericiti.

Judeci si esti judecat...

Oricum, este doar un mesaj.. de pe Marte. Nu ma astept sa fie inteles de catre voi, oamenii de rand, oamenii banali..

Poate ca acest mesaj de va autodistruge. Poate ca nu..

Cititi o data, de doua ori, pana intelegeti;)...

Have fun!

E prea departe..

Era mult prea frig afara... Si cu toate acestea, era primavara..
Ea se plimba, singura, prin acele locuri atat de bine cunoscute. Dorea parca sa inspire parfumul serilor de altadata. Batea vantul, soarele se ascundea. Razele sale nu doreau sa dea nastere acelor amintiri ascunse atat de bine in iarna grea ce trecuse. Fata tremura. Simtea briza rece si stia ca nimic nu mai e cum a fost. Era trista ca a durat atat de putin.
Dar eu cred ca tocmai acesta a fost farmecul. Ea nu crede asta. Mi'a spus ca i'ar fi placut sa dureze o vesnicie. Isi amintea acea seara tarzie si rece cand te'a intalnit..
Iti amintesti si tu surasul ei amar, increderea pierduta si acei ochi tristi ce pareau din alta lume. Ai ramas langa ea, a'i luat'o de mana si ai invatat'o sa priveasca din nou stelele, sa zambeasca su sa fie fericita. Toti stiau sa treaca pe langa ea, dar tu nu puteai pleca. Erai furat in paradisul ei, intr'o lume mult mai diferita si mai profunda decat cunoscusesi tu pana atunci.
Ati ramas pe o banca in parc. Ii cantai.. iar ea s'a lasat purtata de vorbele tale frumoase. Amandoi erati fericiti. Stiu totul, mi'a povestit ea. Simteai ca timpul nu are valoare si nu o lasai sa plece.. Nu stii ce sclipire are in ochi cand vorbeste despre acele vremuri. Si incepe sa planga. Oare amintirile dor? Sigur ca nu... Doare doar gandul ca ele nu se pot repeta si ca poate candva vor fi uitate.
Isi aminteste ce mult isi dorea sa plecati departe. rade si ea cand se gandeste.. Voia sa simta nisipul fierbinte si sa inteleaga tainele marii...
Dar aici se termina totul. Plange amintindu'si seara in care ai hotarat sa pleci. te privea cu chipul sfarsit de durere de la geam. Spunea ca si tu ai privit inapoi. Spera ca totusi nu ai vrut sa pleci. Dar stie ca nu te'ai mai intors vreodata. A fost poate mult prea tarziu. Mi'a spus ca a plans, desi nu voia. Se plimba singura si voia sa aduca trecutul tot mai aproape. Dar parea ca se ascunde. Ai luat totul cu tine.. Timpul, visele, gandurile.. Era ca si cand nimic nu ar fi existat. Doar un gol, suferinta ce demonstrau ca erai real, o parte din ea si din visul ei. O poveste.. trista ce se sfarseste inainte de vreme.
A plecat la mare.. A plecat doar sa simta mirosul clipelor de altadata. A plecat si spunea ca se va ascunde pentru a intelege tainele marii. Stia ca aici nimic nu e vesnic, poate doar zbuciumul si suferinta.. siguratatea..
Ultima data am vazut'o cu un bagaj asteptand trenul. Probabil inca mai cauta fericirea si libertatea pe care le'a pierdut. Mi'e dor de ochii ei tristi.. Daca ar fi aici nu i'as mai spune cat de frumoasa e viata... Mi'e frica sa nu plece in cautarea ei.. As invata'o sa traiasca in lumea in care ii place. I'as interzice sa te caute prin amintiri. Dar ea e atat de departe. Poate prea departe pentru ca fericirea si dragostea sa o gaseasca.
Dar se va intoarce, zambind, pastrand acea aroma unica de tristete. Asa e ea.. Te vor surprinde dragostea si delicatetea din gesturile ei..
S'a schimbat si totusi se gandeste la tine. Pana la urma e aceeasi fata indragostita de mare, de soarele de mai, de cerul instelat si de vise..
Imi lipseste chipul ei, pasiunea si melancolia din priviri.. Imi lipseste ea si totusi se va intoarce candva... Pana atunci e prea departe! Prea tarziu!

...

-Stiti de ce tipam unul la altul cand suntem suparati? Adevarul e ca, atunci cand doua persoane se cearta, inimile lor se distanteaza foarte mult. Pentru a acoperi aceasta distanta,ei trebuie sa strige, ca sa se poata auzi unul pe celalalt. Cu cat sunt mai suparati,cu atat mai tare trebuie sa strige,din cauza distantei si mai mari. Pe de alta parte, ce se petrece atunci cand doua fiinte sunt indragostite? Ele nu tipa deloc. Vorbesc incetisor,suav. De ce? Fiindca inimile lor sunt foarte apropiate. Distanta dintre ele este foarte mica. Uneori, inimile lor sunt atat de aproape, ca nici nu mai vorbesc,doar soptesc,murmura. Iar atunci cand iubirea e si mai intensa, nu mai e nevoie nici macar sa sopteasca, ajunge doar sa se priveasca si inimile lor se inteleg.

Asta se petrece atunci cand doua fiinte care se iubesc, au inimile apropiate. In final,inteleptul concluziona, zicand: -Cand discutati, nu lasati ca inimile voastre sa se separe una de cealalta,nu rostiti cuvinte care sa va indeparteze si mai mult, caci va veni o zi in care distanta va fi atat de mare, incat inimile voastre nu vor mai gasi drumul de intoarcere.

Plec pe Marte...

A plecat pe Marte. De ce l'ati facut sa plece?
Mie mi'e asa de dor de el. Nu mai e aici, sa il privesc in ochi si sa raman zambind si visand...
Mi'e dor poate de tot ce am avut, a plecat departe.
Unde e sa il iau in brate si sa ma las purtata de val? Unde e sa imi spuna ca totul va fi bine. Vreau sa ma minta iar asa de frumos cum o facea candva.. L'ati facut sa plece. Si niciodata nu se va mai intoarce. Cu ce v'a gresit? Era diferit de cum il stiati voi. L'ati judecat, desi nu merita. A avut incredere in voi si l'ati dezamagit. A plecat plangand.. Si m'a luat cu el... si nu am plecat singura. Am plecat cu toti cei care simt si gandesc la fel. Am plecat fericiti si visand la o viata apropiata de perfectiune. Pe cand voi ati ramas acceptand o lume total imperfecta. Noi inca visam, voi nu mai stiti cum... Tot ce conteaza e ura pe care o purtati... sau poate ca nu e ura, ci pura indiferenta. Indiferenta fata de ce a fost candva... Ne acuzati ca nu pastram vii amintiriile... Noi?! Noi suntem cei care pastram totul in sufletul nostru. Noi credem in El... in tot ce e frumos. Noi nu judecam, acceptam.
Amintirile voastre s'au transformat treptat..le'ati distrus cand le'ati amestecat cu alte sentimente din inima voastra. Ce ati facut mai exact? Ati incercat sa ignorati si sa inlocuiti parti ce au disparut de mult. Dar nimic nu se uita. Totul ramane undeva acolo... Si desi a plecat departe nu veti pierde amintirea lui.

Pentru ca el e prietenia ce v'a unit atatia ani... prietenia ce v'a facut mai buni si v'a apropiat cum nu ati sperat vreodata.
Dar l'ati facut sa plece departe si ne'a luat si pe noi cu el...
Am plecat pe Marte... si mie cel putin mi'e dor de lumea pe care am lasat'o aici... Dar acolo prietenia are o alta valoare. Acolo poti sa zambesti si sa fii fericit. Acolo poti fi un ciudat, un visator, orice vrei tu... Toti te accepta, te inteleg si te sustin.
Cand prietenia va reaparea in sufletul vostru, sau mai bine zis cand o veti accepta din nou in sufletul vostru, atunci veti gasi puterea sa ne urmati..

Pana atunci, acesta ramane doar un mesaj...de pe Marte...

Smile:)

Stii? Era mult prea placut sa raman singura pe o banca si sa ma bucur de soarele si de vantul ce vestesc sosirea primaverii.

Era mult prea placut sa simt din nou acea caldura din sufletul meu, sa iubesc viata, sa simt fericirea, sa imi amintesc cu placere de ziua ce urma sa se sfarseasca in curand...

Zambeam asa cum obisnuiam in vremurile in care le tineam tuturor predici si tipam la toti cei are indrazneau sa afirme ceva nepotrivit despre viata pe care o ducem..

Zambeam, iubeam cerul senin, persoanele din jurul meu, razele soarelui, florile si totul...

Azi toata lumea a fost mai buna, prietenia si fericirea ne invaluiau pe toti..

Si ce a fost cel mai frumos? Pai faptul ca la pranz m'am plimbat putin in fata liceului si desi m'am simtit ciudata cand am revazut chipul persoanelor la care am tinut candva enorm, totul a fost bine. Desi in sufletul meu lucrurile pareau ca o iau razna, am privit totul cu indiferenta. Pana la urma nu e cel mai important sa pastrezi amintirea curata a momentelor de altadata?

Da, imi place sa ma plimb in acea pauza. Poate pentru ca totul e frumos, sau pote pentru ca mereu rad si e amuzant... Sau poate pur si simplu pentru ca ador sa ma plimb... cine stie?

Oricum, invatam zilnic sa fim tot mai fericiti. Si eu invat sa zambesc, sa simt ca traiesc si sa ma bucur de fiecare clipa... De ce? Pentru ca viata e frumoasa, oricum e ea!

Si ca de obicei... sper sa va placa desenul de mai sus. Sa invatati sa zburati si sa gasiti fericirea pretutindeni.. Nu'i asa ca e frumos?