あなた自身 愛

Konnichiwa!
Nu va speriati..doar incerc sa invat japoneza..nu ca e dragut?
Pai stii cand am inceput? Intr'o seara in care eram cu o prietena veche, la mine acasa, dupa ce facusem o gramada de alte chestii amuzante.. Si asa am ras pana la 3 si ceva dimineata, incercand sa pictam semnele japoneze..
Asa am reusit eu sa sterg ce e in mintea mea pentru o scurta perioada de timp, sa ma simt libera chiar daca eram prizoniera in gandurile mele..
Aceasta stare s'a mentinut pana dimineata, cand prietena mea, s'a tarat pana acasa pentru ca evident nu se simtea bine.. Era ceva si normal, dupa o noapte petrecuta la mine acasa sau nu prea..
Nu m'am mai trezit zambind asa cum obisnuiam si pana sa imi gasesc o ocupatie m'am simtit inlantuita in acel lung sir de ganduri ce imi fac rau..
Mi'a facut bine apoi sa ma intalnesc cu o alta prietena, pe o banca in parc.. Desi acum pare asa departe de mine, momentele acelea impreuna imi amintesc de vremea cand radeam si ne simteam ff bine..:(
Spre seara am ramas la cineva acasa.. Am adormit pe la 1, asa cum am promis si m'am trezit in graba pentru ca trebuia sa ajung acasa..
Pe drum zambeam, fericita, incantata de racoarea de afara. In toata aceasta lume, plina de probleme, de iluzii, de cate un vis spulberat..mai exista el, un bun motiv pentru a zambi in fiecare dimineata. Sun fericita si sigura ca nu voi pierde vreodata nimic din ce iubesc atat de mult..aici..
Sayonara!