:)

Stii.. sunt unele momente in care iti dai seama ca iti lipseste o persoana..
Iti dai seama ca s'a schimbat si ca nu mai e asa cum o stii tu..
Dar nu poti sterge ce a fost candva.. Nu poti sa te opresti atunci cand te gandesti la cum era mai demult..
Ti'e dor de unele seri petrecute impreuna si de cele mai prostesti lucruri si glume pe care le faceati.. si pe care nimeni altcineva nu le putea intelege..
Ti'e dor poate de faptul ca stiai ca e acolo pentru tine.. si ca oricate probleme ai avea, cineva te asculta si te intelege..
Ti'e greu sa crezi ca poate chiar s'a terminat, pentru ca stii foarte bine ca nu vrei asta.. Dar nu ai ce face..
Si cred ca ti'e dor doar de momentele in care radeati impreuna.. Si poate ai mai vrea doar o zi..inca o zi.. ca atunci.. dar acum stii ca e imposibil..
Si probabil ca peste ceva timp, iti vei aduce aminte cu drag de persoana care era la un moment dat cea mai apropiata de tine, cea care te asculta si intelegea..
Iar faptul ca nu va vedeti.. e poate doar o alta dovada ca acea prietenie a existat candva, si se va pastra in mintea ta, ca cel mai frumos lucru la momentul respectiv..
Pentru ca acele seri, acele zile, acele momente nu pot fi uitate..

Trist..:(

‎​
Trebuie sa vorbesc cu cineva .. Cred.. Asa ca sa va spun ce am facut astazi..
Am hotarat sa merg sa revad locuri pe care nu le'am vazut de ani, sau nu am avut curajul sa ma intorc vreodata..
Am vazut locurile in care am copilarit, locurile unde mi'am petrecut poate unii dintre cei mai frumosi ani din viata..
Mi'era teama sa ma apropii parca.. Simteam un gol in suflet, teama de a gasi totul schimbat.. Teama ca nimic din ce am iubit nu mai este la fel..
Si am simtit cateva lacrimi pe obraz.. Si o deznadejde cand am realizat ca abia recunosteam totul pe acolo datorita plantelor inalte.. Iarba a crescut atat de mult.. Nimeni nu o mai ingrijeste.. Si banca aceea, plina de amintiri, e acum rupta, trista si ea, la fel ca mine.. Probabil si ei ii e dor de serile petrecute alaturi de atat de multi oameni ce impartasesc aceeasi fericire..
Vedeam locurile prin care alergam, era diferit totul..


Dar cel mai tare ma durea faptul ca era pustiu.. Ca lipsea practic tot ce iubeam eu acolo.. Totate persoanele..
Stateam singura printre crengi si plante ce nu ma mai voiau acolo.. Trista, in timp ce o doamna ma privea ciudat de la balcon.. Era probabil ciudat ca intr'un loc atat de pustiu, probabil nevizitat de nimeni sa vezi un copil, privind deznadajduit in jur.. Probabil ca daca m'ar fi intrebat ce caut acolo I'as fi raspuns.. "Caut partea din mine care a ramas aici acum multi ani, caut visul de a ma intoarce candva, fericita, mandra de locul din care am plecat.. Caut oamenii care ar fi trebuit sa ma astepte, sa ma imbratiseze.. Caut fericirea si inocenta copilariei.. Caut serile petrecute aici.. Imi caut prietenii si optimismul copilariei.. Dar vedeti.. S'a terminat totul.. Ce a mai ramas? Un loc pustiu.. Care nu ma mai primeste.. Sau poate, nu ma mai recunoaste.. Ramaneti fericita aici si nu uitati ca traiti in cel mai frumos loc de pe pamant.. O parte din sufletul meu a fost si va ramane mereu aici..si ma voi intoarce de fiecare data, chiar si peste multi ani, cand probabil nimic nu va mai fi la fel, sperand ca visul meu se va indepini candva, sperand ca voi gasi aici persoanele ce ar fi trebuit sa ma astepte.. Si poate peste mult timp voi intelege ca atunci cand visam eram doar un copil ce nu avea notiunea timpului, ce credea ca totul e nemuritor.. Dar nimic din ce'I frumos nu dureaza o vesnicie.. Iar acum.. Simt ca totul e pustiu.."

Nu stiu. Nu'mi pasa

Nu am mai scris de multa vreme..
Nu stiu de ce..
Doar ca acum ma simt ciudat..
Stii, se intampla uneori.. sa fii inconjurat de atat de multe persoane.. si stii ca ele te iubesc si sunt acolo pentru tine, si ai vrea sa le multumesti, sa le iei in brate, sa le spui ce simti..
Si cu toate acestea, te simti singur.. atat de singur..
Da, asa ma simt eu acum.. teoretic nu imi lipseste nimic, sunt fericita, viata e frumoasa [uneori].. Si in ultima vreme sunt multe motive pentru care eu ar trebui sa zambesc..
Dar lipseste ceva, ceva ce ma facea si mai fericita candva.. Ceva ce acum ma face sa ma simt atat de singura, sa imi amintesc acele momente si sa sper ca va fi, intr'o buna zi, la fel.. Dar nu e asa.. Simti ca s'a terminat, ca ai luat'o de la capat pe alt drum si niciodata nu va mai fi la fel..
Si tot ce stii, e ca desi nu pare asa, esti singur in toata chestia asta..
Dar probabil ca e doar un nou inceput..
Si pana la urma nu suntem toti singuri? Drmurile noastre se intersecteaza, dar fiecare il urmeaza pe al lui..
Sau poate ca nu e asa..cine mai stie?
Oricum fericirea dureaza putin, asta e sigur. Raman unele amintiri care insa te vor face sa zambesti cand totul va luat sfarsit. O alta zi..