O noua zi..

Uneori chiar ii era dor de tot ce a fost.
A regretat, chiar daca a negat acest lucru.
Ii lipseau serile de iarna, cand se plimbau impreuna, cand se asteptau, se jucau, se imbratisau, se ajutau.
Ii era greu sa treaca pe langa poarta aceea, pe langa acea persoana atat de importanta. Ii era greu sa afiseze zambetul sters si melancolic. Era si mai urat sa intoarca usor capul, privind intr'o vitrina sau salutand o persoana la intamplare..
Si mai erau serile acelea in care privea singura pe geam, cu o doza de coca-cola in mana si cu lacrimi in ochii. Ii era dor de fiinta magica ce o privea de sus probabil, de acolo de unde pana si ea isi dorea sa ajunga. Dar continua sa zambeasca sperand ca va fii mai bine, zambea stiind ca cineva, de departe, are grija de ea.
Au trecut multe luni si s'a transformat din fata accea puternica, intr'o persoana zambitoare, draguta, fericita, dar invaluita de prea multa indiferenta.
Acum probabil cineva a invatat'o sa zambeasca iar dulce, sensibil, sa simta din nou sentimentele acela ce ii lipseau asa de mult.
Acum parca traieste pentru ceva, exista cineva caruia ii pasa de existenta ei, exista un motiv, un reper spre fericire. Ei ii era dor de o certitudine, de ceva atat de ametitor in esenta..
Acum inca priveste pierduta pe geam, incercand sa gaseasca urme ale trecutului ei fericit, care probabil mult timp de acum incolo nu o vor mai face sa planga. Asculta muzica la maxim, gandul ei e departe, rade fericita, ironica.. Nici n'ai idee la ce se gandeste.. Nu vrea sa iti spuna..
Nu mai e indiferenta, vremea accea a trecut. Si ce bine e asa.. Ce fercita e sa auda iar "Te iubesc"..

She's a rebel..

Era ora 8:00.
Se trezise cu greu..
Abia se ridicase, indreptandu'se spre bucatarie, incercand sa simta in aer mirosul placut al vaporilor ce indicau cafeaua mult dorita de dimineata.
S'a asezat la masa rotunda, ocupand un scaun. Era singura si cauta compania "persoanei" de pe scaunul alaturat. Lipsea in dimineata aceea.
Primul impuls, a indreptat mana spre telefon... Mult prea usor. Inainte de a apela acel numar, ce i'ar fi spulberat probabil iluzia pentru totdeauna, a aruncat telefonul din mana. S'a auzit zgomotul produs de telefon si gresie. Mai ca ii parea rau, dar era stresata. Ii ramasese probabil doar pachetul de tigari, uitat pe masa de noaptea trecuta. Erau zile de cand nu iesise. Zile de cand plangea, stia ca nu e bine, dar ii era greu sa dea ochii cu lumea de afara. Se confrunta cu o singura problema: scaunul din dreapta ei era in permanenta gol.
Isi amintea zilele in care si cafeaua era mai dulce, tigarile lipseau si micul dejun era atat de vesel. Isi amintea zilele in care o face sa zambeasca acea prezenta angelica. Parfumul care continua visele din fiecare noapte nu mai era..
Statea singura, incercand sa schiteze cel mai mic zambet pe chipul alb, perfect, care nu trada niciun sentiment. Aproape indiferent.. Imposibil.
Au trecut zilele in care toti stiau ca sufera. Acum era femeia perfecta! Toti o vedeau, impunatoare, o certitudine in privirea ei uimitoare.. Speciala, de gheata.
Nu a trecut mai mult de o ora.. Pachetul se terminase. Doza zilnica de calm..
S'a indreptat spre dressing, alegand de acolo ceva simplu, elegant, rafinat, deosebit.
S'a machiat in cel mai perfect mod. Cearcanele erau ascunse, zambetul, privirea puternica, totul sugera o femeie puternica, gata sa lupte cu orice..
Doar ea stia adevarul, doar ea stia cat o durea, cat s'a luptat sa ascunda in suflet tristetea, cum a facut lacrimile sa curga in inima si nu pe obraji. Ea si numai ea..
Pe de alta parte, desi el era departe, mereu ii trimitea mesaje.. A distrus lumi, vieti, doar ca sa o aduca inapoi. A distrus totul in numele iubirii.. Si totusi, la ea nu a ajuns, nu inca..
Si nici ea nu stie daca scaunul din dreapta este sau va mai fii vreodata liber.. pentru el.
Doar ca intr'o zi pachetul de tigari se va termina pentru totdeauna, intr'o zi cafeaua va fi dulce, iar ea isi va permite sa intarzie, pentru ca fericirea ei va fi mai importanta decat orice..
Intr'o zi se va trezi mai tarziu, iar cineva ii va pregati o cafea, o va saruta usor si ii va spune cat de mult o iubeste..

Precum lacrimile in ploaie..

Citeam ceva mai devreme .."Precum lacrimile in ploaie.."
Care este sensul vietii noastre..?
Probabil ca nu am aflat inca.. Dar in acea carte toti cei intrebati raspundeau simplu "iubirea".
Ce inseamna sa poti sa te trezesti zilnic cu zambetul pe buze, sa visezi, sa poti spune cuiva "te iubesc", sa tresari, sa razi, sa adori fiecare clipa a vietii tale...
Ce inseamna sa ai curajul sa spui "I just need you now.."? Sa poti sa plangi fara sa intorci capul..
Sa poti sa razi fara ca ceilalti sa intrebe "de ce?", sa iti poti trai viata fara sa dai explicatii..
Sa crezi ca exista destinul pentru tine, sa poti sa accepti fiecare zi cu capul sus, sa poti sa te ridici atunci cand toti incearca sa te darame..
Sa poti sa construiesti un castel din nisip, din iubire si sa stii ca nimeni nu il va darama vreodata..
Poate doar oceanul sau marea.. dar nici atunci el nu se va pierde. Va ramane vesnic acolo pentru ca alti oameni sa redescopere puterea iubirii.. Pentru ca nu poti distruge inainte sa inveti sa reconstruiesti... Nisipul va ramane vesnic acolo..Se va lasa purtat de vant in toata lumea, pentru ca nimic nu ar exista fara iubire..
De azi o sa zambesc mai mult si o sa iubesc fiecare secunda. De azi voi aprecia mai mult ce am.. De azi voi visa din ce in ce mai mult..
De azi tristetea va disparea.. Voi incerca sa o ascund, precum lacrimile in ploaie.. Pentru ca atunci cand bate vantul nu iti dai seama ca tremuri, atunci cand ploua uiti ca totusi plangi..
De azi voi minti ca viata e corecta si mai frumoasa decat credem noi.. De azi voi ascunde ca exista si momente cand lumea noastra se prabuseste..
Si stii de ce? Pentru ca am invatat sa o reconstruiesc..
Am invatat sa spun ca sunt fericita, am invatat sa zambesc pentru ca este acolo.. pentru ca pleaca sau vine..
Am invatat sa traiesc..
Si de azi voi descoperi sensul vietii.. voi descoperi ce am pierdut atat de mult timp.. Voi descoperi entuziasumul ce mi'a lipsit, pofta de viata si voi alunga orice urma a trecutului ce imi face rau..
De azi conteaza doar prezentul, conteaza ca eu sunt fericita in sfarsit:)
Conteaza ca viata e atat de frumoasa..
Ca eu, tu, el, ea.. Noi toti stim sa zambim, noi toti am descoperit iubirea si speranta.. Visul.. Dorinta..
De azi..

Mi'era dor de stabila pozitivitate intr'o instabila controversitate.. dor de repere spre fericire intr'o degradanta ratacire..

Fericire sau..?!

Ai vazut ca atunci cand esti fericit lucrurile se termina mult prea repede..?
Dar cel mai rau cred ca e faptul ca nu stim sa ne bucuram ca ceva s'a intamplat.. Tot ce stim e ca acum e "over"..
Cum ai putea sa ajungi sa urasti ceva ce ai iubit candva.. ceva pentru care ti'ai fi dat si viata.. Cum sa incerci sa te prefaci ca nu iti pasa cand totusi plangi in spate..
Cum sa ranesti o persoana pe care ai iubit'o? Sa o vezi suferind si sa te faci ca nu vezi sau sa razi..
Sa o vezi intre patru pereti asteptandu'te pe tine.. Doar tu.. sa vii sa o faci sa zambeasca.. Iti amintesti? Ca in vremurile acelea.. cand ea ar fi putut paria tot ce avea pe faptul ca o iubeai.
Cand o tineai in brate si spuneai ca e totul pentru tine.. Cand ea si numai ea era toata lumea ta! Cand treceau ore si nu te plictiseai sa o privesti..
Cand voi doi va plimbati de mana si nu ai mai vrut sa'i dai drumul.. Cand o luai in brate si o invarteai.. si ea credea ca zboara..si abia statea in picioare.. cand mirosul parfumului tau ramanea si o invaluia toata ziua..
Cum sa uiti asa repede cat de fericiti erati.. tu si ea..
Cum sa uiti sa o faci sa zambeasca? Nu iti e dor.. ? deloc?? De ce mereu o vezi asa melancolica.. Sigur ai uitat ca si ea a fost odata fericita. Atunci cand tu erai acolo pentru ea. Cand ea alerga la tine in brate si fugeati amandoi departe..
Sau atunci cand tu erai suparat si ea plangea pentru tine..
Si acum poate ca esti departe si totusi.. atat de aproape.
Si totul a fost un vis.. Nimic nu s'a terminat.. Totul e frumos. Viata e frumoasa. Viata e exact asa cum ne'a promis. Trebuie doar sa asteptam.. acea clipa ce ne va face fericiti pentru totdeauna..
Invata sa iubesti.. sa zambesti, sa pretuiesti acele clipe. Invata sa razi,sa lasi in urma.. sa pastrezi amintirea..
Sa nu fi trist ca s'a terminat, sa te bucuri ca s'a intamplat..
Pentru ca asa a vrut el.. destinul..

Probabil..

Ametitor, placut, dulce, incantator, subtil, de neinteles, dureros..
De ce?
De ce nu inteleg mare lucru?
De ce incerc sa explic ceva ce nu poate fi explicat ?
De ce iubesc fiecare minut si fiecare secunda..?
De ce? Pentru ca e aceea viata fericita pe care toti o ignoram si spunem ca o cautam, dar totusi se ascunde. Si evident ca niciodata nu vom recunoaste ca aceasta este viata noastra si ca daca noi stim sa o traim.. o daa. atunci chiar e frumoasa.
Si da, viata nu e niciodata corecta. De ce ? Pentru ca mereu se termina prea repede acel ceva ce tu ai dori sa dureze o vesnicie, iar clipele acelea in care astepti, astepti o minune, ceva, un zambet, o vorba buna, da... acele clipe par ca nu se vor sfarsi vreodata..
Dar pana la urma aceasta este fericirea.. Sa zambesti chiar si atunci cand plangi, sa razi si sa traiesti clipa, oricum ar fi ea. Sa astepti o bucurie si apoi sa o simti cu adevarat. Sa accepti ca ai pierdut, sa te ridici, sa mergi mai departe. Sa intorci capul si sa nu regreti nimic. Sa pastrezi amintiri, sa zambesti melancolic cand iti aduci aminte. Sa poti fi trist ca ceva s'a terminat. De ce? Pentru ca macar ai trait o perioada fericita dupa care sa plangi acum..
Sa zambesti, incercand sa'i faci pe ceilalti fericiti. Sa simti bataile inimii aproape de tine, sa poti da muzica la maxim, sa inspiri parfumul acela.. sa spui mereu "Asta e.. tot sunt fericit(a)".
Sa nu te intereseze nimic, sa stii ce te face fericit sau macar sa incerci sa aflii, sa spui "te iubesc" in loc de "multumesc"
Sa te comporti ca un copil.. Sa te bucuri de orice.. sa alini suferinta celorlalti, sa uiti de tine si sa te preocupe fericirea lor..
Sa zambesti pentru ca ei zambesc..
Asta e viata!
Si poate doar o parte a fericirii.. superficiala..

De ce?..

Ok.. pai lumea cred ca o ia razna.. din ce in ce mai rau..
Unde e bucuria, dragostea, fericirea, increderea..? Unde sunt zambetele, imbratisarile, vorbele bune..
Parca toate s'au terminat. Acum privim cu ura in jur, vrem sa fugim toti departe, sa uitam, sa gasim locul acela, unde simtim ca lumea e a noastra..
De ce toti vrem sa distrugem ceva..? De ce va deranjeaza si atunci cand vedeti oameni fericiti? De ce nu va puteti vedea de viata voastra, in timp ce ei se bucura de viata. De ce nu privesti si zambesti, in loc sa intorci capul cu dispret si sa stirici bucuria lor..?
Sau unde e increderea? Unde sunt vremurile bune cand credeai in orice cuvant, cand nu lasai lumea din jur sa intervina si sa schimbe ce simti tu ca e adevarat... De ce ai uitat sa lupti pentru ceea ce iubesti? De ce ii ranesti pe altii cu vorbe, neincredere sau lacrimi ce se nasc fara rost..? De ce.. cand stii prea bine ca nu exista comunicare.. ca fiecare e undeva departe..
De ce nu accepti ca poate lucurile trebuie sa ramana asa? Ca NOI.. poate nu mai exista.. eu, tu, si alte persoane..
De ce nu vrei sa fim prietene.. sa zambim impreuna, sa povestim.. de ce? Poate inca nu e prea tarziu. Dar cuvantul "interzis" ma face sa cred ca nu intelegi.. De ce nu ai incredere.. incredere ca pot decide singura cand e bine sau nu.. Nu te'am dezamagit, am crezut cand mi'ai spus ca totul se va schimba.. si uite ca totul e la fel..
Avem incredere inca de acum multi ani.. cand tu erai acolo doar pentru mine, cand zambeai pentru ca ma vedeai, cand plangeai si ascundeai asta.. Cand si eu plangeam fara sa ma vezi tu, cand radeam ca sa te vad fericita, cand ne plimbam, cand ne jucam sau pictam..
Nu cred ca ai uitat.. Cat ma iubeai.. si cum se termina totul pe zi ce trece.. de ce lasi sa se intample asta? Tocmai tu, care luptai sa ma vezi fericita.. de ce incerci sa distrugi ceva ce eu iubesc? Priveste in urma si afla ca am ramas la fel, dar tu nu ma mai intelegi. Afla ca nu te'am dezamagit asa cum crezi, zambeste stiind ca eu, acum, chiar in momentul asta sunt undeva, iar eu, sunt fericita. Accepta asta, uita ce simti tu acum.. si pastreaza increderea, speranta, amintirea vie a faptului ca noi, candva, eram o singura persoana. Gaseste in sufletul tau puterea de a crede ca eu voi ramane acelasi copil fericit ce va fi acolo pentru tine doar daca tu vrei asta..
Aminteste'ti anii aceia.. am impresia ca uiti uneori. Spune "nu" celor ce distrug ceea ce stii tu ca e adevarat. Invata sa crezi, sa uiti, sa ierti.. Si eu voi incerca..
Incearca sa simti ca ti'e dor de ce a fost candva.. demult..