Fericire..

"Nu cred in povesti.. doar daca, esti aici sa mi le citesti.."
Aseara am realizat ca viata poate fi si frumoasa uneori..
Poti sa te plimbi prin multime si sa vezi oameni fericiti, poti sa stai la o masa si sa zambesti, poti sa privesti pe geam si sa ti se para totul "plin de inspiratie"..
Poti sa fii fericit gandindu'te ca iti va fi dor mai tarziu, poti gasi un reper spre fericire, intr'o lume plina de incertitudini..
Poti fi fericit atunci cand iubesti.. Cand nu astepti nimic, cand totul decurge de la sine.. si te trezesti peste ceva timp si spui.."uau..parca a trecut doar o saptamana de atunci" si tu stii ca au fost luni intregi.. Luni intregi in care ai obtinut mai mult decat te asteptai, luni in care ai fost fericit, ai zambit.. Iar acum raman amintiri, pe care nimeni niciodata nu le va sterge.. Amintiri care iti coloreaza viata, o fac sa para plina de magie.. Amintiri care te fac sa zambesti, sa visezi la vremurile acelea, cand fiecare secunda conta, cand priveai si nu indrazneai sa scoti un sunet..
Acum poti fi fericit..pentru ca tu stii cum a decurs totul..
Acum poti fi fericit amintindu'ti doar..
Si tot acum, poti sa multumesti cuiva, acolo sus, ca a avut grija de tine, ca ti'a oferit ce nu sperai vreodata.. Ca ti'a facut viata frumoasa, printre nenumaratele probleme ce apar zilnic..
Si ce daca esti si trist uneori? Ai multe amintiri si multe momente ce asteapta sa fie traite..
Viata se poate sfarsi in orice moment, nu iti ramane decat sa traiesti clipa, sa nu regreti mai tarziu ca nu ti'ai ascultat inima, ca nu ai ajuns acolo unde iti doreai..
Lasa viitorul, bucura'te de prezent..pentru ca viata poate fi si frumoasa, daca tu vrei asta.. Daca poti depasi momentele in care plangi, daca poti zambi chiar si atunci cand te doare..inseamana ca ai inteles cu adevarat sensul fericirii, care se naste poate chiar si dintr'o lacrima.. Si care poate fi intretinuta doar prin iubire..

Traim in Romania, si nu avem cum sa uitam acest lucru..

Da.. Pai cum sa va spun eu ceva ce stiti cu siguranta..
O sa fiu directa..
Traim intr'o tara de CACAT si in cel mai de CACAT oras din aceasta tara!

Sa va spun cum a inceput totul..
Azi sa zicem doar ca nu ma simteam prea bine..si nu voiam sa ies..
Si cu toate acestea, pentru ca trebuia sa iau de la posta o bricheta pe care am comandat'o acum o luna si ceva si care a venit in iunie (noi fiind in iulie), dar oricum..posta a fost prea ocupata sa trimita un aviz asa cum este normal.., am iesit..
Si nu oricum, pentru ca nu aveam voie sa ies din casa.. Am plecat asa putin, cat nu erau ai mei prin zona..
Si aveam la dispozitie fix o ora..
Incepuse sa ploua torential, bineinteles si in sfarsit cand am ajuns la posta potrivita.. ce credeti..
Desi doamna era acolo si statea degeaba privind pe fereastra, nu a avut amablitatea de a'mi da coletul pe motivul "s'a incheiat programul"
Ok, merg maine.
"Nu, nu se poate.. Nu avem program decat martea si joia"
"E urgent..chiar nu il pot lua acum?"
"Nu..s'a terminat programul.."

Da.. deci dupa ce ca nu au fost in stare sa trimita un aviz, dupa ce ca au un program fooooarte scurt si doar in doua zile pe saptamana, persoana care era acolo..nu a vrut sa ma ajute... Oare de ce?
Ei bine da, traim in Romania.. Si asta chiar iti ocupa tot timpul..
Pentru ca ploua foarte tare, m'am oprit langa o scara a blocului.. Cu o doza de cola si.. atat.. eu cu mine..
Si ia ghiciti? O da, s'au luat toti cocalarii si toti tiganii de mine.. N'ati mai vazut o tipa, trista, stand si asteptand o minune care intarzie sa apara?
Ei bine eu, cocalari ca voi, vad zilnic..
Si am stat asa, trista, eu cu mine, asteptand..nimic, de la nimeni.. asteptand sa mai treaca o ora din viata asta lipsita de orice sens..
Si da, nimic nu mai merge bine..
Poate un singur lucru.. singurul motiv pentru care ar trebui sa fiu fericita..
Te iubesc.

Deci nu uitati.. Traim in Romania, cea mai de cacat tara din Europa, in cel mai de rahat judet, Dambovita, si in cel mai idiot oras T A R G O V I S T E!!
Be happy (daca poti)!

Opreste'te..

Opreste'te un minut sa observi ca cineva te iubeste.
Opreste'te pentru a observa un zambet.. Mai ramai un minut ca sa simti ce bine este..
Trecem zilnic pe langa lucrurile cu adevarat importante fara a baga de seama..
Trecem mai departe fara a realiza ce frumos e sa te bucuri de viata.. Si realizam tot ce am avut si am pierdut cand totul se termina..
Ce trist, mai ales acum, vara, cand soarele topeste amintirea din mintea ta..
Ce trist ca nu te poti simti liber iubind orice..
Vrem mereu tot mai mult, fara a intelege vreodata ca ce e cu adevarat important e chiar langa noi.. Un zambet valoreaza mai mult decat o mie de cuvinte.. si stii de ce? Pentru ca a fost pentru TINE, doar pentru tine.. chiar daca ai fost capabil sau nu sa intelegi acest lucru..
E vara, e frumos, hai sa ne bucuram impreuna de viata! Oricate probleme ai avea, incearca sa mai ramai un minut.. sa te opresti, sa intelegi.. sa zambesti, sa poti spune sincer "te iubesc"!
Opreste'te doar pentru a'ti asculta inima.. Nu pierde contactul cu tine insuti.. Intelege ce vrei, ce'ti doresti, la ce visezi..
Iubeste fara limite..

Make love, not war!

Se intampla zilele trecute.. Cand ii vedeam pe ei doi in parc cu chitara..
Mie imi era frig, dar ei nu simteau asta.. Ii vedeam cum zambeau si cum se completau reciproc..
Ii vedeam cu adevarat fericiti. Au urmat apoi discutiile cu el.. Si faptul ca imi spunea "sa ai grija de ea.."
Cat timp liftul urca..mi'am dat seama cat de mult se iubesc, chiar daca poate eu nu realizam asta..
Sunt cu mult diferiti de noi.. si mereu mi s'a parut ciudat. Dar ma bucur ca am inteles asta, ma bucur sa ii vad asa..
Si mai e ceva.. cred ca nici macar acum nu am inteles ce e iubirea cu adevarat. E poate mult prea complicat sa o explici.. Dar probabil se concentreaza in singura persoana din Univers pe care ai vrea sa o ai aproape mereu, pe care ai vrea sa o strangi in brate atunci cand simti ca totul se prabuseste..
Si mai stiu ca iubirea se naste din naturi diferite si capa forta prin contradictii.. Ca ea e tot ce e mai frumos in viata. Ca noi nu am exista fara dragoste..
Si cel mai important e ca, desi lumea mea e goala in momentele astea, desi totul e alb, fara nimic, el e inca acolo.. Pe el sigur il iubesc.. Si daca e el, nici nu mai conteaza restul..

PS: Teo ma bucur ca iti plac post'urile mele.. Si vreau sa iti multumesc pentru tot ce ai facut pentru mine.. Pentru ca probabil ne'ai invatat pe toti(toate) sa aratam ce inseamna iubirea..
Cum spui tu..."Vom iubi:)"

11 minute

Am citit zilele acestea "11 minute" de Paulo Coelho.
Nu voi incepe sa spun ca mi'a schimbat viata, ca e extraordinara, ca toata lumea poate fi transformata, tot ce pot sa spun e ca am inteles un lucru pe care probabil fiecare dintre noi il stie, dar nu il accepta.
Viata, destinul, tine poate si de vointa noastra. Noi singuri suntem aceeia care stim ce vrem, care putem sa realizam ca viata noastra se indreapta intr'o directie gresita. Noi putem sa luam masuri..
In timp ce citesti o carte, tinzi sa te transformi in altceva, dar niciodata aces lucru nu dureaza. Tu esti tu, asa cum ai fost facut, dar viata ta poate lua o alta intorsatura daca vrei acest lucru.
Si am mai invatat ceva.. Cel mai important lucru in viata e libertatea. Si adevaratul sens al libertatii este iubirea deplina, fara griji, fara a poseda pe cineva. Acel tip de iubire care nu asteapta nimic in schimb..
Esti cu adevarat liber cand poti iubi viata si tot ceea ce te inconjuara. Esti liber cand poti spune "te iubesc" din toata inima..
Esti liber cand in viata ta apare acea persoana care te vede asa cum nimeni altcineva nu o face. Cand aceasta persoana iti vede "lumina" se indragosteste de tine..
Si am mai inteles ceva.. Viata nu e ca in filme decat daca vrei tu..
Viata nu se termina cand pe ecrane scrie "The end" .. Viata continua, intervine rutina. Acest lucru poate fi schimbat doar prin dragoste, multa dragoste.. Atunci cand tot ce faci, faci cu pasiune. Atunci cand poti spune din tot sufletul ca viata e frumoasa, ca ea e cel mai frumos dar din Univers.
Asa eram eu candva, iar aceasta carte m'a facut sa inteleg ca pot pastra urme ale trecutului in sufletul meu, dar le pot arata cuiva, intr'o zi, atunci cand eu voi simti ca pot si vreau acest lucru. Si de azi voi zambi mai mult, ori cat de ciudat ar parea..
Si ultimul lucru pe care vreau sa vi'l spun e ca sexul nu e asa cum pare..
Nu ar trebui privit ca un joc, ca pe o dorinta..
E mai mult de atat, e afectiune, dragoste, e puterea de a spune "te iubesc" fara a folosi cuvintele.. E ceva sacru, ceva ce te face sa ajungi dincolo de nori, acolo unde vei fi fericit cu siguranta..

"In toate limbile lumii exista aceeasi zicala: ce nu vad ochii, inima nu simte. Ei bine, eu afirm ca nimic nu este mai fals; cu cat sunt mai departe sentimentele pe care incercam sa le inabusim si sa le dam uitarii, cu atat sunt mai aproape de inima. Daca suntem in exil, vrem sa pastram cea mai neinsemnata amintire despre radacinile noastre, daca suntem departe de persoana iubita, fiecare persoana de pe strada ne trezeste amintirea ei"

Departe..

Dimineata, prea devreme..
S'a trezit cand a auzit telefonul..
Nici nu a incercat sa'l ridice.
Nu putea fi nimic ce o putea interesa.
Era departe de lumea pe care o iubea, singura, intr'un apartament..
Ajunsese abia aseara si era tare obosita..
Era la masa, doar ea si pachetul de tigari, o alta doza de cola care se terminase..
Simtea aroma unui parfum placut in parul ei, poate o ultima amintire a locului pe care l'a pierdut.
Ar fi ridicat telefonul sa formeze numarul pe care il stia atat de bine, dar se saturase sa planga, dorea sa ii lase pe toti sa o uite, sa isi continue viata cu sau fara amintirea ei..
Batea cineva la usa.. a 10-a oara in cele cateva ore de cand locuia acolo. Nu o interesa. Nu se obosea sa se ridice. A plecat obligata, a parasit viata pe care o iubea.
Acum ramasese doar o umbra a ceea ce a fost, o umbra ce candva era plina de "lumina", de libertate, de dragoste pentru cei din jur..
Singura, intre patru pereti, multa vreme..
Pana cand a reusit sa infrunte situatia, sa iasa in parc, sa isi aminteasca ce traia candva..
Pana in ziua in care.. a fugit, inapoi, acolo unde era fericita..

あなた自身 愛

Konnichiwa!
Nu va speriati..doar incerc sa invat japoneza..nu ca e dragut?
Pai stii cand am inceput? Intr'o seara in care eram cu o prietena veche, la mine acasa, dupa ce facusem o gramada de alte chestii amuzante.. Si asa am ras pana la 3 si ceva dimineata, incercand sa pictam semnele japoneze..
Asa am reusit eu sa sterg ce e in mintea mea pentru o scurta perioada de timp, sa ma simt libera chiar daca eram prizoniera in gandurile mele..
Aceasta stare s'a mentinut pana dimineata, cand prietena mea, s'a tarat pana acasa pentru ca evident nu se simtea bine.. Era ceva si normal, dupa o noapte petrecuta la mine acasa sau nu prea..
Nu m'am mai trezit zambind asa cum obisnuiam si pana sa imi gasesc o ocupatie m'am simtit inlantuita in acel lung sir de ganduri ce imi fac rau..
Mi'a facut bine apoi sa ma intalnesc cu o alta prietena, pe o banca in parc.. Desi acum pare asa departe de mine, momentele acelea impreuna imi amintesc de vremea cand radeam si ne simteam ff bine..:(
Spre seara am ramas la cineva acasa.. Am adormit pe la 1, asa cum am promis si m'am trezit in graba pentru ca trebuia sa ajung acasa..
Pe drum zambeam, fericita, incantata de racoarea de afara. In toata aceasta lume, plina de probleme, de iluzii, de cate un vis spulberat..mai exista el, un bun motiv pentru a zambi in fiecare dimineata. Sun fericita si sigura ca nu voi pierde vreodata nimic din ce iubesc atat de mult..aici..
Sayonara!