O noua zi..

Uneori chiar ii era dor de tot ce a fost.
A regretat, chiar daca a negat acest lucru.
Ii lipseau serile de iarna, cand se plimbau impreuna, cand se asteptau, se jucau, se imbratisau, se ajutau.
Ii era greu sa treaca pe langa poarta aceea, pe langa acea persoana atat de importanta. Ii era greu sa afiseze zambetul sters si melancolic. Era si mai urat sa intoarca usor capul, privind intr'o vitrina sau salutand o persoana la intamplare..
Si mai erau serile acelea in care privea singura pe geam, cu o doza de coca-cola in mana si cu lacrimi in ochii. Ii era dor de fiinta magica ce o privea de sus probabil, de acolo de unde pana si ea isi dorea sa ajunga. Dar continua sa zambeasca sperand ca va fii mai bine, zambea stiind ca cineva, de departe, are grija de ea.
Au trecut multe luni si s'a transformat din fata accea puternica, intr'o persoana zambitoare, draguta, fericita, dar invaluita de prea multa indiferenta.
Acum probabil cineva a invatat'o sa zambeasca iar dulce, sensibil, sa simta din nou sentimentele acela ce ii lipseau asa de mult.
Acum parca traieste pentru ceva, exista cineva caruia ii pasa de existenta ei, exista un motiv, un reper spre fericire. Ei ii era dor de o certitudine, de ceva atat de ametitor in esenta..
Acum inca priveste pierduta pe geam, incercand sa gaseasca urme ale trecutului ei fericit, care probabil mult timp de acum incolo nu o vor mai face sa planga. Asculta muzica la maxim, gandul ei e departe, rade fericita, ironica.. Nici n'ai idee la ce se gandeste.. Nu vrea sa iti spuna..
Nu mai e indiferenta, vremea accea a trecut. Si ce bine e asa.. Ce fercita e sa auda iar "Te iubesc"..