Stii? Era mult prea placut sa raman singura pe o banca si sa ma bucur de soarele si de vantul ce vestesc sosirea primaverii.
Era mult prea placut sa simt din nou acea caldura din sufletul meu, sa iubesc viata, sa simt fericirea, sa imi amintesc cu placere de ziua ce urma sa se sfarseasca in curand...
Zambeam asa cum obisnuiam in vremurile in care le tineam tuturor predici si tipam la toti cei are indrazneau sa afirme ceva nepotrivit despre viata pe care o ducem..
Zambeam, iubeam cerul senin, persoanele din jurul meu, razele soarelui, florile si totul...
Azi toata lumea a fost mai buna, prietenia si fericirea ne invaluiau pe toti..
Si ce a fost cel mai frumos? Pai faptul ca la pranz m'am plimbat putin in fata liceului si desi m'am simtit ciudata cand am revazut chipul persoanelor la care am tinut candva enorm, totul a fost bine. Desi in sufletul meu lucrurile pareau ca o iau razna, am privit totul cu indiferenta. Pana la urma nu e cel mai important sa pastrezi amintirea curata a momentelor de altadata?
Da, imi place sa ma plimb in acea pauza. Poate pentru ca totul e frumos, sau pote pentru ca mereu rad si e amuzant... Sau poate pur si simplu pentru ca ador sa ma plimb... cine stie?
Oricum, invatam zilnic sa fim tot mai fericiti. Si eu invat sa zambesc, sa simt ca traiesc si sa ma bucur de fiecare clipa... De ce? Pentru ca viata e frumoasa, oricum e ea!
Si ca de obicei... sper sa va placa desenul de mai sus. Sa invatati sa zburati si sa gasiti fericirea pretutindeni.. Nu'i asa ca e frumos?
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu