Hey.. Nu am mai scris de mult pe blog..
Mi'era teama sa nu uitati de mine, dar totusi am fost prea ocupata sa visez, sa privesc spectacolul vietii cotidiene, sa sper, sa iubesc, sa zambesc, sa plang, sa rad, sa fiu fericita, trista..
Au fost unele zile in care pur si simplu pluteam, era soare afara si totul era placut. Ati observat ca vremea de afara infulenteaza de obicei starea noastra de spirit?
Sau au fost zile in care a ploua.. La fel ca astazi. Zile in care am plans si in care nu am sperat decat la ziua de maine. Dar pana la urma asta inseamna fericirea.. Sa stai sa plangi dupa momentele frumoase sau sa te bucuri cand totul este frumos.
Au fost zile in care imi doream doar aer.. Imi doream sa respir. Voiam ca inima mea sa bata regulat. De ce se auzea atat de tare? Pentru ce bate ea? Si poate ca mi'am raspuns singura..
Oare ai mei au pus candva o bomba acolo si urmeaza sa explodeze? Sa se transforme in mii de particule..?! Oare? Sau poate doar se plictiseste acolo. In fiecare zi, fiecare secunda, singura?
Ea stie pentru ce bate? Stie ca viata mea depinde de ea? Stie ca totul se poate sfarsi daca intr'un moment ea spune STOP. Probabil ca nu.
Dar stiu ca nu se va opri.
Imi dovedeste asta zilnic. Atunci cand e fericita sau confuza.. Atunci cand plange sau rade.
Cum era ziua aceea cand batea atat de tare doar pentru ca simteam ceva.. Ceva diferit si placut. Chiar in ziua in care erau si niste fluturasi acolo. Si zburau doar ca sa fiu eu fericita. Sau in ziua in care ai trecut pe langa mine si nu m'ai recunoscut. Sau atunci cand plangeam si voiam sa uit totul.
Stii.. Mereu simt ca traiesc. Mereu se intampla altceva, pentru ca mereu e cineva acolo. Ceva e mereu aproape chiar daca in realitate e departe.
Am lasat de curand trecutul in urma.. Chiar in seara in care ma plimbam prin parc si intunericul noptii ma facea sa uit totul. Nu pot fi fericita gandindu'ma la ce a fost candva. Asa cum nici tu nu poti.
Dar putem sa lasam in urma ce a fost candva. Sa trecem unii pe langa altii si sa zambim, de dragul timpuli trecut, de mult uitata, de dragul sperantei ce spune ca va fi mai bine in viitor.
Sau ca atunci cand simteam ca zbor in peretele si roata aceea.. Sau seara petrecuta la lac.. Sau ameteala aceea inexplicabila.. Ziua in care am urcat la Manastire.. Sau telefoanele, sms'urile. Emotiile, dorintele, o imbrtaisare, un zambet, o vorba, o fantezie, un gand...
Totul. Totul ne arata ca traim. Simtim. Inima mea bate si mai tare cand stie ca are pentru ce. Ea e fericita..si eu sunt.. Si toti vom fii.. In curand. Stiu eu.
Be happy:)..
Mi'era teama sa nu uitati de mine, dar totusi am fost prea ocupata sa visez, sa privesc spectacolul vietii cotidiene, sa sper, sa iubesc, sa zambesc, sa plang, sa rad, sa fiu fericita, trista..
Au fost unele zile in care pur si simplu pluteam, era soare afara si totul era placut. Ati observat ca vremea de afara infulenteaza de obicei starea noastra de spirit?
Sau au fost zile in care a ploua.. La fel ca astazi. Zile in care am plans si in care nu am sperat decat la ziua de maine. Dar pana la urma asta inseamna fericirea.. Sa stai sa plangi dupa momentele frumoase sau sa te bucuri cand totul este frumos.
Au fost zile in care imi doream doar aer.. Imi doream sa respir. Voiam ca inima mea sa bata regulat. De ce se auzea atat de tare? Pentru ce bate ea? Si poate ca mi'am raspuns singura..
Oare ai mei au pus candva o bomba acolo si urmeaza sa explodeze? Sa se transforme in mii de particule..?! Oare? Sau poate doar se plictiseste acolo. In fiecare zi, fiecare secunda, singura?
Ea stie pentru ce bate? Stie ca viata mea depinde de ea? Stie ca totul se poate sfarsi daca intr'un moment ea spune STOP. Probabil ca nu.
Dar stiu ca nu se va opri.
Imi dovedeste asta zilnic. Atunci cand e fericita sau confuza.. Atunci cand plange sau rade.
Cum era ziua aceea cand batea atat de tare doar pentru ca simteam ceva.. Ceva diferit si placut. Chiar in ziua in care erau si niste fluturasi acolo. Si zburau doar ca sa fiu eu fericita. Sau in ziua in care ai trecut pe langa mine si nu m'ai recunoscut. Sau atunci cand plangeam si voiam sa uit totul.
Stii.. Mereu simt ca traiesc. Mereu se intampla altceva, pentru ca mereu e cineva acolo. Ceva e mereu aproape chiar daca in realitate e departe.
Am lasat de curand trecutul in urma.. Chiar in seara in care ma plimbam prin parc si intunericul noptii ma facea sa uit totul. Nu pot fi fericita gandindu'ma la ce a fost candva. Asa cum nici tu nu poti.
Dar putem sa lasam in urma ce a fost candva. Sa trecem unii pe langa altii si sa zambim, de dragul timpuli trecut, de mult uitata, de dragul sperantei ce spune ca va fi mai bine in viitor.
Sau ca atunci cand simteam ca zbor in peretele si roata aceea.. Sau seara petrecuta la lac.. Sau ameteala aceea inexplicabila.. Ziua in care am urcat la Manastire.. Sau telefoanele, sms'urile. Emotiile, dorintele, o imbrtaisare, un zambet, o vorba, o fantezie, un gand...
Totul. Totul ne arata ca traim. Simtim. Inima mea bate si mai tare cand stie ca are pentru ce. Ea e fericita..si eu sunt.. Si toti vom fii.. In curand. Stiu eu.
Be happy:)..
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu