Fericire sau..?!

Ai vazut ca atunci cand esti fericit lucrurile se termina mult prea repede..?
Dar cel mai rau cred ca e faptul ca nu stim sa ne bucuram ca ceva s'a intamplat.. Tot ce stim e ca acum e "over"..
Cum ai putea sa ajungi sa urasti ceva ce ai iubit candva.. ceva pentru care ti'ai fi dat si viata.. Cum sa incerci sa te prefaci ca nu iti pasa cand totusi plangi in spate..
Cum sa ranesti o persoana pe care ai iubit'o? Sa o vezi suferind si sa te faci ca nu vezi sau sa razi..
Sa o vezi intre patru pereti asteptandu'te pe tine.. Doar tu.. sa vii sa o faci sa zambeasca.. Iti amintesti? Ca in vremurile acelea.. cand ea ar fi putut paria tot ce avea pe faptul ca o iubeai.
Cand o tineai in brate si spuneai ca e totul pentru tine.. Cand ea si numai ea era toata lumea ta! Cand treceau ore si nu te plictiseai sa o privesti..
Cand voi doi va plimbati de mana si nu ai mai vrut sa'i dai drumul.. Cand o luai in brate si o invarteai.. si ea credea ca zboara..si abia statea in picioare.. cand mirosul parfumului tau ramanea si o invaluia toata ziua..
Cum sa uiti asa repede cat de fericiti erati.. tu si ea..
Cum sa uiti sa o faci sa zambeasca? Nu iti e dor.. ? deloc?? De ce mereu o vezi asa melancolica.. Sigur ai uitat ca si ea a fost odata fericita. Atunci cand tu erai acolo pentru ea. Cand ea alerga la tine in brate si fugeati amandoi departe..
Sau atunci cand tu erai suparat si ea plangea pentru tine..
Si acum poate ca esti departe si totusi.. atat de aproape.
Si totul a fost un vis.. Nimic nu s'a terminat.. Totul e frumos. Viata e frumoasa. Viata e exact asa cum ne'a promis. Trebuie doar sa asteptam.. acea clipa ce ne va face fericiti pentru totdeauna..
Invata sa iubesti.. sa zambesti, sa pretuiesti acele clipe. Invata sa razi,sa lasi in urma.. sa pastrezi amintirea..
Sa nu fi trist ca s'a terminat, sa te bucuri ca s'a intamplat..
Pentru ca asa a vrut el.. destinul..

Probabil..

Ametitor, placut, dulce, incantator, subtil, de neinteles, dureros..
De ce?
De ce nu inteleg mare lucru?
De ce incerc sa explic ceva ce nu poate fi explicat ?
De ce iubesc fiecare minut si fiecare secunda..?
De ce? Pentru ca e aceea viata fericita pe care toti o ignoram si spunem ca o cautam, dar totusi se ascunde. Si evident ca niciodata nu vom recunoaste ca aceasta este viata noastra si ca daca noi stim sa o traim.. o daa. atunci chiar e frumoasa.
Si da, viata nu e niciodata corecta. De ce ? Pentru ca mereu se termina prea repede acel ceva ce tu ai dori sa dureze o vesnicie, iar clipele acelea in care astepti, astepti o minune, ceva, un zambet, o vorba buna, da... acele clipe par ca nu se vor sfarsi vreodata..
Dar pana la urma aceasta este fericirea.. Sa zambesti chiar si atunci cand plangi, sa razi si sa traiesti clipa, oricum ar fi ea. Sa astepti o bucurie si apoi sa o simti cu adevarat. Sa accepti ca ai pierdut, sa te ridici, sa mergi mai departe. Sa intorci capul si sa nu regreti nimic. Sa pastrezi amintiri, sa zambesti melancolic cand iti aduci aminte. Sa poti fi trist ca ceva s'a terminat. De ce? Pentru ca macar ai trait o perioada fericita dupa care sa plangi acum..
Sa zambesti, incercand sa'i faci pe ceilalti fericiti. Sa simti bataile inimii aproape de tine, sa poti da muzica la maxim, sa inspiri parfumul acela.. sa spui mereu "Asta e.. tot sunt fericit(a)".
Sa nu te intereseze nimic, sa stii ce te face fericit sau macar sa incerci sa aflii, sa spui "te iubesc" in loc de "multumesc"
Sa te comporti ca un copil.. Sa te bucuri de orice.. sa alini suferinta celorlalti, sa uiti de tine si sa te preocupe fericirea lor..
Sa zambesti pentru ca ei zambesc..
Asta e viata!
Si poate doar o parte a fericirii.. superficiala..

De ce?..

Ok.. pai lumea cred ca o ia razna.. din ce in ce mai rau..
Unde e bucuria, dragostea, fericirea, increderea..? Unde sunt zambetele, imbratisarile, vorbele bune..
Parca toate s'au terminat. Acum privim cu ura in jur, vrem sa fugim toti departe, sa uitam, sa gasim locul acela, unde simtim ca lumea e a noastra..
De ce toti vrem sa distrugem ceva..? De ce va deranjeaza si atunci cand vedeti oameni fericiti? De ce nu va puteti vedea de viata voastra, in timp ce ei se bucura de viata. De ce nu privesti si zambesti, in loc sa intorci capul cu dispret si sa stirici bucuria lor..?
Sau unde e increderea? Unde sunt vremurile bune cand credeai in orice cuvant, cand nu lasai lumea din jur sa intervina si sa schimbe ce simti tu ca e adevarat... De ce ai uitat sa lupti pentru ceea ce iubesti? De ce ii ranesti pe altii cu vorbe, neincredere sau lacrimi ce se nasc fara rost..? De ce.. cand stii prea bine ca nu exista comunicare.. ca fiecare e undeva departe..
De ce nu accepti ca poate lucurile trebuie sa ramana asa? Ca NOI.. poate nu mai exista.. eu, tu, si alte persoane..
De ce nu vrei sa fim prietene.. sa zambim impreuna, sa povestim.. de ce? Poate inca nu e prea tarziu. Dar cuvantul "interzis" ma face sa cred ca nu intelegi.. De ce nu ai incredere.. incredere ca pot decide singura cand e bine sau nu.. Nu te'am dezamagit, am crezut cand mi'ai spus ca totul se va schimba.. si uite ca totul e la fel..
Avem incredere inca de acum multi ani.. cand tu erai acolo doar pentru mine, cand zambeai pentru ca ma vedeai, cand plangeai si ascundeai asta.. Cand si eu plangeam fara sa ma vezi tu, cand radeam ca sa te vad fericita, cand ne plimbam, cand ne jucam sau pictam..
Nu cred ca ai uitat.. Cat ma iubeai.. si cum se termina totul pe zi ce trece.. de ce lasi sa se intample asta? Tocmai tu, care luptai sa ma vezi fericita.. de ce incerci sa distrugi ceva ce eu iubesc? Priveste in urma si afla ca am ramas la fel, dar tu nu ma mai intelegi. Afla ca nu te'am dezamagit asa cum crezi, zambeste stiind ca eu, acum, chiar in momentul asta sunt undeva, iar eu, sunt fericita. Accepta asta, uita ce simti tu acum.. si pastreaza increderea, speranta, amintirea vie a faptului ca noi, candva, eram o singura persoana. Gaseste in sufletul tau puterea de a crede ca eu voi ramane acelasi copil fericit ce va fi acolo pentru tine doar daca tu vrei asta..
Aminteste'ti anii aceia.. am impresia ca uiti uneori. Spune "nu" celor ce distrug ceea ce stii tu ca e adevarat. Invata sa crezi, sa uiti, sa ierti.. Si eu voi incerca..
Incearca sa simti ca ti'e dor de ce a fost candva.. demult..

Doar eu..

Imi amintesc si acum cum imi spuneai ca iti distrug viata..
Atunci am hotarat sa nu te mai caut. Nu suportam asta.
Tu esti probabil cea mai importanta persoana din trecutul meu.. datorita tie sunt inca aici..
datorita tie plang. Nu mai uitat.. asa cum credeam. Stiam eu ca esti tot tu, acolo, undeva, departe, sub acea aparenta indiferenta...
Dar de cand ai renuntat de tot la noi? Stiu ca nu ma mai poti accepta asa.. dar incearca sa gasesti ceva la mine, ceva din vechea eu.. si o sa vezi ca nu sunt asa cum par..
Am ajuns mai diferita.. doar ca sa imi fie mai bine.. dar pentru tine voi fi acceasi fata pe care o stii..
Dar pana nu hotarasti ca e bine pentru tine sa ma intorc.. voi ramane persoana care te iubeste cel mai mult.. Nu vreau sa iti fac rau..
Ma bucur doar ca iti amintesti de mine..
Mi'e asa dor.. poate pentru asta plang.. Ma doare sa stiu ca prezenta mea iti face rau..
Te iubesc!

:(

Aminteste'ti cand plangeam!

Aminteste'ti ca ai fost acolo doar pentru mine. Nu mai tii minte cand ma luai in brate si imi aminteai ca viata e frumoasa si ca toate se duc incet incet...

Uite ca ai avut dreptate. Totul se termina .. cu fiecare zi care trece.

Tu spuneai ca mereu lucrurile decurg astfel incat totul va fi din ce in ce mai bine.. Dar ce rost mai are? Acum esti tot mai departe.. Treci pe langa mine si nu ma mai recunosti. Eu te vad, as vrea sa ajung la tine, sa imi zambesti ca atunci, sa ma strigi, sa ma chemi, sa vii tot mai aproape. Sa ma privesti ca atunci... Cand veneai la mine si toti erau fericiti. Ca atunci cand zambeam impreuna, fara ca nimeni sa inteleaga.

Iti amintesti cand vorbeam si toti se uitau ciudat.. cand doar noi ne intelegeam.. cand o privire insemna totul. Cand te certai cu toti pentru mine.. cand nimic nu conta. A trecut totul.. S'a terminat.

Eu nu am uitat... m'am schimbat poate, dar ramane in urma fata care era odata, cea care zambea si te facea si pe tine sa razi.. Mi'e si mie dor de ea, dar nu se mai poate intoarce... Si tu ai uitat de ea.

Revine la viata atunci cand e singura si cand se cufunda in muzica pe care o asculta acum multa vreme, atunci cand radeati, tipati de bucurie.. Atunci cand doar cuvantul "ciudat" definea starea noastra...

Aminteste'ti ca am fost acolo pentru tine cand viata parea formata doar din tristete si suparari. Cand te enervai, tranteai, cand tipai la mine, cand eu radeam.. si te luam in brate si iti trecea..

Cand alergam...

Cand radeam..

Plangeam..

Eu nu am uitat, si niciodata nu voi uita..

Ramai undeva in inima mea, acolo unde vei ramane mereu. Un loc doar al tau.. care nu va putea fi inlocuit. O parte.. O perioada.. atat de fericita a vietii mele. Plang si acum cand scriu aceste lucruri.. Si de ce? Nu pentru ca amintirile dor.. doar pentru ca tu nu te vei intoarce, iar eu nu pot sa inteleg acest lucru.

Ramai o fiinta vie in trecut, si doar o umbra in prezent.. Ai plecat .. Si ai luat totul.. Vara , vara care ramane in sufletele noastre.

Nu stiu ce simti tu.. Niciodata nu imi voi da seama. E mult prea dificil sa descifrez ce e in mintea ta.. si am obosit sa incerc.

Tot ce stiu e ca deja mi'e dor de tine.. de toate momentele acelea.

Miss you!:(

OMG!!

Cum poti sa vorbesti fara sa stii despre cine si ce?

Cum poti sa acuzi si sa afirmi ceva doar pentru ca ochii tai nu sunt facuti sa observe realitatea?!

Si oare de ce nu putem accepta fericirea celorlalti, incercand sa o gasim si noi pe a noastra..

Suntem atat de obisnuiti sa privim, sa studiem tot ce fac ceilalti, incat viata noastra incepe sa insemne doar "oare ce face cutare? dar ceilalti?"

Stii.. am observat ca e tare usor sa gasim greselile celorlalti, sa dam sfaturi, sa ii acuzam ca se schimba, ca uita ce e fericirea.. Cand nu e nici pe departe asa. Ne exprimam frustrarile prin comportamentul celorlalti..

Dar azi am inteles ceva.. Fiecare are dreptul sa gandeasca ceva despre o anumita persoana, sa strige cand e fericit sau cand ceva il doare.. Fiecare are dreptul sa traiasca. Si cel mai important, fiecare are dreptul sa ia o decizie. Si nici eu.. nici tu.. nu il putem influenta. Asa cum nici tu nu ma vei face sa ma schimb.

Asa sunt eu.. Imi place sa traiesc, sa te vad, sa simt cum imi arunci priviri trecatoare, sa simt emotia, sa simt cum e tot mai greu sa respir, sa stiu cat e de importanta viata mea!

Si tu esti important(a)! Si stii bine asta. Si tu esti fericit(a)... Dar nu ca mine. Eu am renuntat. E viata ta. Dar nu ma uri. Nu vorbi despre mine! Nu ma cunosti. Pentru tine sunt doar o persoana care vine si pleaca..

O sa ma cunosti.. o sa vezi ca nu sunt asa cum crezi. Dar si eu pot fi fericita.. si o sa incerc sa te ajut si pe tine. Dar nu te mai gandi la mine.

Viata ta e frumoasa. Merita traita, nu irosita! Nu ma mai privi pe mine.. Nu in acel mod..

Priveste cerul, copiii, bucuria, soarele... e primavara! Zambeste! Viata e frumoasa.. si apoi.. nimic nu mai conteaza!

Be happy:)

Be happy:)

Hey.. Nu am mai scris de mult pe blog..
Mi'era teama sa nu uitati de mine, dar totusi am fost prea ocupata sa visez, sa privesc spectacolul vietii cotidiene, sa sper, sa iubesc, sa zambesc, sa plang, sa rad, sa fiu fericita, trista..
Au fost unele zile in care pur si simplu pluteam, era soare afara si totul era placut. Ati observat ca vremea de afara infulenteaza de obicei starea noastra de spirit?
Sau au fost zile in care a ploua.. La fel ca astazi. Zile in care am plans si in care nu am sperat decat la ziua de maine. Dar pana la urma asta inseamna fericirea.. Sa stai sa plangi dupa momentele frumoase sau sa te bucuri cand totul este frumos.
Au fost zile in care imi doream doar aer.. Imi doream sa respir. Voiam ca inima mea sa bata regulat. De ce se auzea atat de tare? Pentru ce bate ea? Si poate ca mi'am raspuns singura..
Oare ai mei au pus candva o bomba acolo si urmeaza sa explodeze? Sa se transforme in mii de particule..?! Oare? Sau poate doar se plictiseste acolo. In fiecare zi, fiecare secunda, singura?
Ea stie pentru ce bate? Stie ca viata mea depinde de ea? Stie ca totul se poate sfarsi daca intr'un moment ea spune STOP. Probabil ca nu.
Dar stiu ca nu se va opri.
Imi dovedeste asta zilnic. Atunci cand e fericita sau confuza.. Atunci cand plange sau rade.
Cum era ziua aceea cand batea atat de tare doar pentru ca simteam ceva.. Ceva diferit si placut. Chiar in ziua in care erau si niste fluturasi acolo. Si zburau doar ca sa fiu eu fericita. Sau in ziua in care ai trecut pe langa mine si nu m'ai recunoscut. Sau atunci cand plangeam si voiam sa uit totul.
Stii.. Mereu simt ca traiesc. Mereu se intampla altceva, pentru ca mereu e cineva acolo. Ceva e mereu aproape chiar daca in realitate e departe.
Am lasat de curand trecutul in urma.. Chiar in seara in care ma plimbam prin parc si intunericul noptii ma facea sa uit totul. Nu pot fi fericita gandindu'ma la ce a fost candva. Asa cum nici tu nu poti.
Dar putem sa lasam in urma ce a fost candva. Sa trecem unii pe langa altii si sa zambim, de dragul timpuli trecut, de mult uitata, de dragul sperantei ce spune ca va fi mai bine in viitor.
Sau ca atunci cand simteam ca zbor in peretele si roata aceea.. Sau seara petrecuta la lac.. Sau ameteala aceea inexplicabila.. Ziua in care am urcat la Manastire.. Sau telefoanele, sms'urile. Emotiile, dorintele, o imbrtaisare, un zambet, o vorba, o fantezie, un gand...
Totul. Totul ne arata ca traim. Simtim. Inima mea bate si mai tare cand stie ca are pentru ce. Ea e fericita..si eu sunt.. Si toti vom fii.. In curand. Stiu eu.
Be happy:)..