Mai incearca!

Oamenii fac atat de multe lucruri prostesti..
Ati observat nu?..
Cred ca uneori nici nu ne dam seama. Si totusi de ce facem ce facem..??
Pai uneori cred ca e doar din cauza faptului ca iubesti, si facand aceste lucruri ii faci si pe altii fericiti. Faci ceva fara sa gandesti, pentru ca atunci cand iubesti nu ai nevoie de creier. Faci ceva doar pentru a te simti liber.. In aces caz cu siguranta nu vei dezamagi pe nimeni, doar ii vei arata cat de mult inseamana pentru tine..
Exact asa se intampla si cu vorbele spuse fara sa gandesti.. Uneori e bine, dar uneori chiar nu realizam ca ii putem rani pe ceilalalti..
Oricum, persoanele care merita cu adevarat, vor intelege ce e in sufletul tau si vor trece foarte usor peste cele zise..
Pe de alta parte, unele persoane fac lucruri atat de prostesti incat te dezamagesc profund. Si nu, nu e vorba de lucruri facute pentru a face bine cuiva, pentru a'l face mai fericit. E ceva ce se termina prin a'ti pierde increderea.. Sau mai e vorba aceea cu "lucruri persoanale".. Cam greu de inteles.. Oricum, cam asta a fost cu increderea.. Se pare ca lumea din jurul nostru a fost construita sa distruga ceea ce noi construim.. sa ne dezamageasca, pentru ca normal, nu putem trai intr'un castel de nisip fara ca oceanul sa vina si sa'l distruga. Dar pana la urma aceasta este viata de adult.. construiesti, stiind foarte clar ca cineva va distruge.. candva.
Dar stii ce? orice ai spune si orice ai face tu.. eu am ceva mai presus decat tot ce ati reusit voi sa distrugeti:>. Si spre deosebire de voi, eu mereu voi fi fericita, pentru ca orice ai incerca, adevaratele motive nu vor disparea. Ceea ce conteaza va ramane mereu aici.. si increderea in acele persoane, in fericirea pe care o provoaca zilnica depaseste tot ce tu si oricine altcienva incercati. Asa ca..te obosesti degeaba!
Viata e frumoasa nu?
Si sper ca si tu, intr'o zi, sa intelegi asta..desi deja pare mult prea tarziu pentru tine.. pentru noi..
Bafta in continuare:)


Acesta postare este adresat persoanelor...care din diferite motive....crezand k le confera anumite drepturi - gresit intelese- intra cu bocancii in viata altora....lasand urme urate....O societate in care fiecare e preocupat de grija altuia...in mod excesiv....decat de grija pentru propria fiinta......
Ce e mai grav e ca voi uitati...ca din greseli se invata:)

Stiu..

Poate ca sunt o persoana rea..
Poate ca nu vad totul in jurul meu.
Poate ca am distrus vietile multor persoane.
Da, si eu am gresit. Stiu asta.
Incerc sa ma schimb. Platesc zilnic pentru greselile mele.
Dar nu mai vreau sa plang. Nu mai vreau sa simt golul acesta imens din sufletul meu.
Nu mai vreau sa fiu singura aici, intre patru pereti.
Nu mai vreau sa fac totul sa dispara, acoperind zgomotele din jur cu o melodie trista, atat de melancolica.
Nu mai vreau sa ascund totul in spatele unui zambet fals.
Nu vreau sa mai fac oamenii sa planga.
Nu vreau sa ma mai gandesc la tot.
Nu mai pot..deocamdata.
Nu mai vreau sa imi fie dor sau sa ma plimb singura..
Poate ca da, sunt o persoana rea, dar undeva, in sufletul meu mai exista o particica care vrea sa ii vada pe toti fericiti. Si da, iubesc lumea din jurul meu. As da probabil si o parte din viata mea sa ii vad pe toti zambind..
Mi'e dor de entuziasmul zilelor de altadata.. acum s'a pierdut, dar stiu eu ca va revenii.
Mi'e dor de fericirea permanenta, de inocenta si bucuria ce vin din sufletul cald al persoanelor de care esti inconjurat..
Mi'e dor si de tine, si de toti..
Voi pleca un timp.. pana cand toate gandurile mele vor fi puse in ordine, pana cand voi fii din nou puternica, vesela, increzatoare.
Si nu uita, ca intotdeauna exista o solutie pentru problemele tale.
Va iubesc.

So what?!..

Ok. Inteleg perfect. Un om care greseste trebuie sa plateasca pentru ceea ce a facut. Dar cand nu faci nimic, de ce altii inventeaza intr'un asemenea hal incat tu sa pici prost?!
Nu te mai inteleg. Stiu ca nu imi citesti blogul dar stii ce? Nici nu imi pasa. Aici sunt libera sa scriu ce simt, chiar daca nimeni nu ma asculta.
Tipi fara sa te gandesti,iar tu (tu sigur citesti blogul;)) ii iei apararea. Dar priveste'ma.. am o viata prea frumoasa ca sa va iau in seama prostiile. Stii ce?!.. eu sunt fericita si nimeni nu imi poate lua asta. Ramai cu ce imagine vrei, eu sunt eu si nimic nu conteaza. Viata mea e cea mai importanta, ca sa nu mai spun ca e si cea mai frumoasa.. si NU, nu datorita voua.
Pot sa am cate probleme este posibil, eu tot fericita sunt. Am realizat ca fiecare secunda este pretioasa si mai tarziu tanjesti dupa ea.. In orice moent viata ta se poat sfarsi.. si de ce sa traiesti cu regretul ca nu ai trait asa cum ai vrut la momentul respectiv?
In fine.. sa lasam frustrarile la o parte.
Ati observat ce frumos e afara? Eu una ador faptul ca bate vantul, ca simti ca plutesti in fiecare moment. Ador faptul ca lumea e mai amabila, ca toti zambesc, ador privirile ciudate, ador faptul ca a venit vara, ca vacanta aproape a inceput..
Si toti cei care sunt tristi, nervosi sau cum vreti voi.. Nu imi pasa! Viata a fost facuta pentru ca toti sa ne bucuram de ea.. Invatati si voi cum e..
Apreciati ce aveti.. pentru ca intr'o buna zi puteti pierde totul..
Iar cei care isi doresc trecutul inapoi, sa se gandeasca bine.. intr'o buna zi prezentul va fii trecut, iar in viitor va va fi dor de ce traiti acum..
O secunda..doua..trei.. Uite ce frumos e.. Si atat de important..
Va iubesc.

uau..:x

Stii ce?..
Nu imi pasa ca toti credeti ca am innebunit.. Nu de alta, dar aud replica aceasta de cateva ori pe zii (zeci de ori)
Dar eu chiar sunt fericita.. Nu ati observat si voi ce frumoasa e viata in ultima vreme..? Cred ca e amuzant si cand iti bati prietenele pentru ca s'au gandit ele ce tare ar fi sa mai plece de acasa asa din cand in cand, iar tu impreuna cu alti doi prieteni alergati ca dementii in tot orasul sa gasiti o blonda.
In fine..
Dar stii ce e cel mai tare? In sfarsit mi'am gasit creierul:X:X:X.. Da, stiu ca e ciudat. Incercati sa nu radeti si intelegeti'ma, toata viata am vrut unul, deci mersi Milli, esti cea mai tare. (dupa mine, evident)..
AAa, da, si Biib imi pare rau ca te stresez.
Si amuzant azi la romana.. Cand trebuie sa alerg si telefonul suna continuu (in timpul orei evident) Si trebuie sa ajung si pana la xerox si am alergat toti trei in tot orasul cand eu trebuia sa ajung urgent acasa. Dar nu'i nimic.. a fost amuzant. Si da, tu ai o zi grea.. Dar uite ce frumos e afara. E minunat, e vara iar, e superb..
Si viata tuturor se va schimba cat de curand..si a mea.. si a ta..
Si toti vor fii fericiti si vor zambi, da.. Si stii de ce?!?! Pentru ca asa vreau EU.. eu..eu..eu.. Da, ma iubesc:X
Si pe voi va iubesc.. cel mai mult!
Viata e asa frumoasa..

O noua zi..

Uneori chiar ii era dor de tot ce a fost.
A regretat, chiar daca a negat acest lucru.
Ii lipseau serile de iarna, cand se plimbau impreuna, cand se asteptau, se jucau, se imbratisau, se ajutau.
Ii era greu sa treaca pe langa poarta aceea, pe langa acea persoana atat de importanta. Ii era greu sa afiseze zambetul sters si melancolic. Era si mai urat sa intoarca usor capul, privind intr'o vitrina sau salutand o persoana la intamplare..
Si mai erau serile acelea in care privea singura pe geam, cu o doza de coca-cola in mana si cu lacrimi in ochii. Ii era dor de fiinta magica ce o privea de sus probabil, de acolo de unde pana si ea isi dorea sa ajunga. Dar continua sa zambeasca sperand ca va fii mai bine, zambea stiind ca cineva, de departe, are grija de ea.
Au trecut multe luni si s'a transformat din fata accea puternica, intr'o persoana zambitoare, draguta, fericita, dar invaluita de prea multa indiferenta.
Acum probabil cineva a invatat'o sa zambeasca iar dulce, sensibil, sa simta din nou sentimentele acela ce ii lipseau asa de mult.
Acum parca traieste pentru ceva, exista cineva caruia ii pasa de existenta ei, exista un motiv, un reper spre fericire. Ei ii era dor de o certitudine, de ceva atat de ametitor in esenta..
Acum inca priveste pierduta pe geam, incercand sa gaseasca urme ale trecutului ei fericit, care probabil mult timp de acum incolo nu o vor mai face sa planga. Asculta muzica la maxim, gandul ei e departe, rade fericita, ironica.. Nici n'ai idee la ce se gandeste.. Nu vrea sa iti spuna..
Nu mai e indiferenta, vremea accea a trecut. Si ce bine e asa.. Ce fercita e sa auda iar "Te iubesc"..

She's a rebel..

Era ora 8:00.
Se trezise cu greu..
Abia se ridicase, indreptandu'se spre bucatarie, incercand sa simta in aer mirosul placut al vaporilor ce indicau cafeaua mult dorita de dimineata.
S'a asezat la masa rotunda, ocupand un scaun. Era singura si cauta compania "persoanei" de pe scaunul alaturat. Lipsea in dimineata aceea.
Primul impuls, a indreptat mana spre telefon... Mult prea usor. Inainte de a apela acel numar, ce i'ar fi spulberat probabil iluzia pentru totdeauna, a aruncat telefonul din mana. S'a auzit zgomotul produs de telefon si gresie. Mai ca ii parea rau, dar era stresata. Ii ramasese probabil doar pachetul de tigari, uitat pe masa de noaptea trecuta. Erau zile de cand nu iesise. Zile de cand plangea, stia ca nu e bine, dar ii era greu sa dea ochii cu lumea de afara. Se confrunta cu o singura problema: scaunul din dreapta ei era in permanenta gol.
Isi amintea zilele in care si cafeaua era mai dulce, tigarile lipseau si micul dejun era atat de vesel. Isi amintea zilele in care o face sa zambeasca acea prezenta angelica. Parfumul care continua visele din fiecare noapte nu mai era..
Statea singura, incercand sa schiteze cel mai mic zambet pe chipul alb, perfect, care nu trada niciun sentiment. Aproape indiferent.. Imposibil.
Au trecut zilele in care toti stiau ca sufera. Acum era femeia perfecta! Toti o vedeau, impunatoare, o certitudine in privirea ei uimitoare.. Speciala, de gheata.
Nu a trecut mai mult de o ora.. Pachetul se terminase. Doza zilnica de calm..
S'a indreptat spre dressing, alegand de acolo ceva simplu, elegant, rafinat, deosebit.
S'a machiat in cel mai perfect mod. Cearcanele erau ascunse, zambetul, privirea puternica, totul sugera o femeie puternica, gata sa lupte cu orice..
Doar ea stia adevarul, doar ea stia cat o durea, cat s'a luptat sa ascunda in suflet tristetea, cum a facut lacrimile sa curga in inima si nu pe obraji. Ea si numai ea..
Pe de alta parte, desi el era departe, mereu ii trimitea mesaje.. A distrus lumi, vieti, doar ca sa o aduca inapoi. A distrus totul in numele iubirii.. Si totusi, la ea nu a ajuns, nu inca..
Si nici ea nu stie daca scaunul din dreapta este sau va mai fii vreodata liber.. pentru el.
Doar ca intr'o zi pachetul de tigari se va termina pentru totdeauna, intr'o zi cafeaua va fi dulce, iar ea isi va permite sa intarzie, pentru ca fericirea ei va fi mai importanta decat orice..
Intr'o zi se va trezi mai tarziu, iar cineva ii va pregati o cafea, o va saruta usor si ii va spune cat de mult o iubeste..

Precum lacrimile in ploaie..

Citeam ceva mai devreme .."Precum lacrimile in ploaie.."
Care este sensul vietii noastre..?
Probabil ca nu am aflat inca.. Dar in acea carte toti cei intrebati raspundeau simplu "iubirea".
Ce inseamna sa poti sa te trezesti zilnic cu zambetul pe buze, sa visezi, sa poti spune cuiva "te iubesc", sa tresari, sa razi, sa adori fiecare clipa a vietii tale...
Ce inseamna sa ai curajul sa spui "I just need you now.."? Sa poti sa plangi fara sa intorci capul..
Sa poti sa razi fara ca ceilalti sa intrebe "de ce?", sa iti poti trai viata fara sa dai explicatii..
Sa crezi ca exista destinul pentru tine, sa poti sa accepti fiecare zi cu capul sus, sa poti sa te ridici atunci cand toti incearca sa te darame..
Sa poti sa construiesti un castel din nisip, din iubire si sa stii ca nimeni nu il va darama vreodata..
Poate doar oceanul sau marea.. dar nici atunci el nu se va pierde. Va ramane vesnic acolo pentru ca alti oameni sa redescopere puterea iubirii.. Pentru ca nu poti distruge inainte sa inveti sa reconstruiesti... Nisipul va ramane vesnic acolo..Se va lasa purtat de vant in toata lumea, pentru ca nimic nu ar exista fara iubire..
De azi o sa zambesc mai mult si o sa iubesc fiecare secunda. De azi voi aprecia mai mult ce am.. De azi voi visa din ce in ce mai mult..
De azi tristetea va disparea.. Voi incerca sa o ascund, precum lacrimile in ploaie.. Pentru ca atunci cand bate vantul nu iti dai seama ca tremuri, atunci cand ploua uiti ca totusi plangi..
De azi voi minti ca viata e corecta si mai frumoasa decat credem noi.. De azi voi ascunde ca exista si momente cand lumea noastra se prabuseste..
Si stii de ce? Pentru ca am invatat sa o reconstruiesc..
Am invatat sa spun ca sunt fericita, am invatat sa zambesc pentru ca este acolo.. pentru ca pleaca sau vine..
Am invatat sa traiesc..
Si de azi voi descoperi sensul vietii.. voi descoperi ce am pierdut atat de mult timp.. Voi descoperi entuziasumul ce mi'a lipsit, pofta de viata si voi alunga orice urma a trecutului ce imi face rau..
De azi conteaza doar prezentul, conteaza ca eu sunt fericita in sfarsit:)
Conteaza ca viata e atat de frumoasa..
Ca eu, tu, el, ea.. Noi toti stim sa zambim, noi toti am descoperit iubirea si speranta.. Visul.. Dorinta..
De azi..

Mi'era dor de stabila pozitivitate intr'o instabila controversitate.. dor de repere spre fericire intr'o degradanta ratacire..